“- Te obsedeaza atat de mult rugul, Galilei, incat ai uitat ca o iubire nu se poate opri la singuratate, chiar cand rasare ea.

- Si ce-ar trebui sa fac ?

- S-o imparti si cu altii pentru a fi intr-adevar bogat. S-o risipesti, ca sa fii mandru de bogatia care te copleseste. Si s-o imparti cu oamenii, Galilei. Nu cu arborii. Nici cu pietrele sau cu cerul.

- Lucrul de care am cea mai mare nevoie acum e linistea.

- Spuneai ca nu doresti rolul zeilor, ci al unui om.

- Si nu exista si pentru oameni o liniste care sa poata fi ravnita ? Chiar daca o voi imparti cu arborii, cu pietrele si cu cerul… Nici arborii, nici pietrele si nici cerul nu m-au ofensat niciodata si nu m-au amenintat cu moartea. Aici nu m-a mintit nimeni si nu m-a silit sa cred altceva decat ceea ce simt. Daca mi-e sete, ma aplec si beau apa unui izvor, daca sunt trist, urmaresc norii si pasarile, si daca vreau sa-mi fac iluzii, nimeni nu ma impiedica sa intind mainile spre ele. Odinioara umblam prin aceleasi locuri si nu vedeam tot ce vad acum. Atunci, o colina era o colina, un chiparos era un chiparos, fiecare cu numele sau. Inca nici unul dintre aceste lucruri nu inseamna viata, dragoste, trecut, sau speranta. Acum tot ce intalnesc imi vorbeste despre ceea ce port in mine. Dar imi vorbeste intr-un fel care nu ma constrange, chiar atunci cand nu sunt altceva decat un om urmarit de rug, cum zicea zeita. Uneori, gasesc in iarba urme negre de foc. In prima clipa mi se face greata, apoi imi spun ca nu toate focurile sunt aprinse de Inchizitie si nu toate te silesc sa abjuri. Nimeni nu-mi cere pe aceste coline sa infrunt altceva decat ploaia, vantul si amintirile. Iar cand ma simt prea singur, aman amintirile pana tarziu si incerc sa ma culc. Ziua n-am vise si ma pot odihni. Intr-o zi, cand am deschis ochii am zarit un sarpe in iarba. L-am gonit si n-a fost nici o problema. Aici totul se rezolva firesc, si chiar fericirea poarta un nume simplu. Ca si timpul, sau moartea. Iar vara nu face decat sa destepte in mine toate iluzile si regretele. Sunt aproape ca Oedip. Suferinta m-a invatat sa fiu liber.” ~ Apararea lui Galilei

Filed under: comentarii si citate