Moartea cuvintelor

Un chip de nisip
şi mîini de nisip
şi limba în gurã mi-e tot de nisip
nu mai pot sã spun nimic în apãrarea mea
în acest tribunal de nisip
cu lumini de nisip
grefieri de nisip
amintiri de nisip
şi cineva care-ntoarce clepsidra.
Tot ce-am iubit s-a transformat în nisip
tot ce-am greşit s-a transformat în nisip
şi judecãtori de nisip
mã judecã
şi mã condamnã la […]

Pasiunea n-are nevoie de motivări

Pe plaja aceea am mai înţeles că o pasiune n-are nevoie de motivări. Ea nu cere neapărat să fie înţeleasă şi explicabilă. Dimpotrivă, începe acolo unde nu mai e nimic de explicat, sfârşind abia când simte din nou nevoia de lămuriri.
La urma urmei, ce ar fi de lămurit? Până la această vârstă n-am făcut […]

“fară măsură”

Dintre defectele mele cel pe care îl destest cel mai mult este reflexul de a fi prea rezonabil. Tot ce e mediocru în viaţa mea se datorează prejudecăţii că e bine să fi “înţelept” în orice împrejurare. În fond, ce ne recomandă înţelepciunea? Să fim atenţi, evitând riscurile, imprudenţele si excesele. Să facem totul “cu […]

În Lisa, Crăciunul avea ceva magic

Dar în lumea înapoiată din Lisa (spun “înapoiată” deşi ştiu că autenticitatea nu depinde nici de progres, nici de cultura) exista ceva ce nu mai întâlnesc azi. O stare specială de Crăciun. O magie care dispare când locul sincerităţii e luat de agitaţie. Crăciunul de care îmi amintesc eu avea ceva tainic, ocult (adică, “ascuns”, […]

Liniştea…

Oricât de ciudat ar părea că vă spun, liniştea mă nelinişteşte, azi, mai mult decât zgomotul. - Calomnii mitologice

Paradisul e de o admirabilă simplitate

Lisa era un loc ideal pentru a demonstra selecţia naturală susţinută de darwinism. Nu rezista oricine în ea. Nu exista dispensar, nu exista doctor, nu existau medicamente. Cine “avea zile” ― asta era convingerea tuturor ― trăia. Cine nu, “îl lua Dumnezeu”. O morală aspră justifica o viaţă aspră… Viaţa nu arăta deloc roză, ca […]