Certitudine: Lumii nu ii place sinceritatea

ALEX. ŞTEFĂNESCU: În dimineaţa zilei de 22 decembrie 1989 vă aflaţi, împreună cu Valeriu Cristea, cu Gabriel Dimisianu şi cu mine, alături de sute de mii de alţi oameni, în faţa sediului CC al PCR. L-aţi văzut, odată cu noi toţi, pe Nicolae Ceauşescu plecând precipitat cu helicopterul. Ce gândeaţi atunci? Cum vi se înfăţişa [...]

Grija de “a fi”

Acum, magia oglinzii e aproape total înlocuită cu magia calculatorului. Substituire care începe să se vadă şi pe la noi şi pe care, cu riscul de a fi socotit retrograd (într-un fel, sunt!), o cred plină de capcane. Oglinda l-a ajutat pe om să se întrebe cine e, ce rost are pe lume, ce vrea, [...]

Raţional şi/sau afectiv

Am terminat prin a mă resemna cu faptul că în calitatea mea de om raţional nu mă pot înţelege cu mine în calitatea mea de om afectiv. Ceea ce omul raţional pricepe fragmentar, între anumite limite, viaţa să zicem, omul afectiv e gata să iubească fără rezerve. Cei doi sunt legaţi unul de altul ca [...]

Răspîntiile ca alegeri

Mi-a trecut prin cap că viaţa însăşi e ca un drum şi că răspântiile seamănă cumva între ele. Toate ne pun în încurcătură şi ne constrîng să alegem. Când dispare un drumeţ, ceilalţi tresar o clipă: a murit cineva. De fapt, se gîndesc la ei. Îşi aduc aminte că nu vor merge nici ei la [...]

Utopia bibliotecii

În adolescenţă, a fost o vreme când am trăit, într-o cameră sărăcăcioasă, ca o pasăre în colivie. Şi ce poate face o pasăre în colivie? De obicei, păsările se adaptează sau mor. Van Gogh vorbeşte chiar de o pasăre care a înnebunit. Eu nici nu m-am adaptat, nici n-am murit, nici nu mi-am pierdut minţile. [...]

Despre frică

Lipsa de libertate pune în primejdie arta, dar sunt opere care s-au născut între gratii. Ceea ce înăbuşă, ceea ce sugrumă arta este, de fapt, un produs al lipsei de libertate: frica. Asta şi explică, de altfel, de ce tiraniile s-au servit totdeauna de frică pentru a obţine, dacă nu complicitatea artei, măcar tăcerea ei. [...]