Fiecare are un taur al sau

Fiecare are sau poate avea un taur al său, care-l obligă să semene într-o privință cu toreadorii, chiar dacă nu știe nimic despre ei. Un toreador – îmi iau libertatea de a folosi acest cuvânt într-un sens larg – nu poartă obligatoriu un costum strălucitor și nu ține neapărat o sabie în mână. El poate, [...]

Sa facem numai ce se cuvine. Dar ce se cuvine?

E amiază, e vară, suntem la seceriș și ne odihnim pe răzor, în umbra unui măceș.  Alături, tata s-a lăsat pe spate, să ațipească puțin. Mama privește grâul în tăcere. Poartă o pălărie de pai, înnegrită de ploi, cu șnurul trecut pe sub bărbie, și are obișnuita ei expresie gravă, pe care nimic n-o tulbură și [...]

Cea mai perfida capcana a mintii

Cicero mi-a vorbit despre un joc cu care se distrau locuitorii unei vechi cetăţi bizantine de pe coasta Asiei Mici. O groapă uriaşă în adâncul căreia a fost construit un labirint. Pe marginea ei, jur-împrejur, stau numeroşi spectatori. Urmăresc cu sufletul la gură spectacolul de jos în care “joacă” un singur actor, un condamnat la [...]

Nu are valoare decat ceea ce ne costa

[…] Memoria era partea mea forte. Mă ajuta să înmagazinez ca într-un calculator datele necesare pentru examene. Acum, am trecut însă pe celălalt versant . Memoria mă face mai vulnerabil. A devenit, s-ar zice, partea mea slabă. Mă sensibilizează, îmi înșiră pe taraba ei regretele. Vorba Sfântului Augustin, memoria își amintește chiar și de uitare. Încât, [...]

Tot ce pierdem, pierdem pentru totdeauna

Am văzut azi filmul “Contesa Walewska” într-o sală plină până la refuz, în mijlocul unor spectatori care râdeau şi când trebuia şi când nu trebuia. Filmul a fost turnat în 1937, adică exact în anul în care am venit la Bucureşti la liceu. Aş fi putut, teoretic, să-l văd în acei ani. Dar l-am văzut [...]

Adevărata admiraţie nu exclude spiritul critic. Din contră.

În “Reabilitarea Evului mediu” voiam să mă razboiesc cu prejudecata că Evul mediu este o noapte de o mie de ani pe care au întrerupt-o zorii Renaşterii. Polemizam, mai întâi, cu imaginea sărbătorească, idilică, a Renaşterii; o imagine care lasă impresia că în acea vreme adevărul era emis prin trâmbiţele de aur ale îngerilor lui [...]