Nostalgia imperfecţiunii

Nu prea văd ce rost ar mai avea arta într-o lume care ar fi desăvârşită şi nu şi-ar mai dori nimic. Vechiul errare humanum est ar putea fi înţeles şi altfel. Că desăvârşirea ucide omenescul şi eşuează în divin. Stinge speranţa. Ce să mai spere un zeu? Poate cel mult să reajungă om. - Polemici cordiale

Un timp prea lung

Înţeleg inutil unele lucruri, am impresia. Întotdeauna, am crezut că o slăbiciune asumată fortifică. Acum, văd că nu e deloc aşa. Dar ce schimbă asta? Parcă aş fi o busolă stricată la care nu se mai distinge Nordul. Şi, în continuare, problema mea e aceeaşi. Cum să umplu un timp care a devenit prea larg. [...]

A aştepta aşteptarea

Mai tîrziu, am revenit la gîndul că viaţa însăşi e o stare de tranzit între naştere şi moarte… un peron unde te zbaţi să ocupi un loc într-un tren… eşti fericit că ai prins un loc la clasa I sau la fereastră… altul e necăjit că a rămas în picioare pe culoar… alţii nu reuşesc [...]

Să găsim în toate un rost

Cum stam într-o zi pe peron, deodată am simţit că se rupe crusta şi că pot ieşi din muţenie. M-am dus la necunoscuta din sala de aşteptare şi i-am zis: “Iertaţi-mă, eu sînt Cutare. Dumneavoastră cine sînteţi?” Cam aşa s-a întîmplat. După aceea am început să discutăm ba de una, ba de alta. Cel puţin [...]

Pasiunea de a trăi

E, totuşi, curios să te întrebi la aproape şaptezeci şi patru de ani ce identitate ai. E chiar mai curios decât entuziasmul cu care m-am aruncat în adolescenţă, în direcţii străine de mine. [...] . Încep să nu mai fiu sigur că singurătatea e oglinda cea mai limpede în care te poţi privi. Uneori, nu [...]

Festina lente

„Fiecare secol are, poate, un mal du siecle al său. Al nostru ne împinge să n-avem răbdare…” – Caminante Octavian Paler a ironizat gălăgia anilor post-decembrişti. Au apărut sute de mii de revoluţionari cu diplomă(cu certificate de revoluţionar), au năvălit gloatele de sălbatici pe ecranul televizorului şi s-au înfăţişat „în faţa naţiunii” demagogi cu discursuri [...]