E posibilă oare sinceritatea totală, absolută?

Aş putea să mint lăudându-mă cu defectele mele. E şi aceasta o formă de orgoliu. Şi, încă, una deghizată, ipocrită, care arborează umilinţa. […] Dar n-am fost prea departe uneori de uşurinţa de a pretinde că defectele au fost şansa mea, că tot ce am făcut mai bun, dacă am făcut, se datorează nu neapărat [...]

Moda pragmatismului

Nu am nici un respect pentru modul american de a judeca, în care contează doar “joburile” şi “banii”. Ştiu, fireşte, şi eu că, un idiot sărac este doar “un idiot”, în vreme ce un idiot bogat este, în primul rând, “un om bogat”, dar asta nu mă face să apreciez “pragmatismul”, care e la modă, [...]

Don Quijote nu face „rating”

Sunteţi, oare, chiar convins că personalitatea lui Don Quijote este „magnetică” pentru lumea de azi? Sunteţi sigur că „publicul”( şi nu mă refer doar la cel românesc) „urmăreşte cu răsuflarea tăiată pe cavalerul morilor de vânt”? Eu nu cred. Ba chiar înclin să presupun că nouăzeci şi nouă din o sută de persoane care pomenesc [...]

Imbold

Mi se poate reproşa, bineînţeles, că sunt un monstru de subiectivitate; că sunt un caz monstruos de egoism. Şi nu ţin să evit acest reproş. Aşa este. Nu m-a interesat niciodată cu adevărat sensul universului şi, ca să fiu sincer până la capăt, îmi vine greu să cred că eu repre­zint singura greşeală din acest [...]

Si totusi…

“- Si totusi esti plin de singuratate, Galilei. – Sunt plin de fantome si de dorinte ca o pasare care tipa cand rasare soarele si o orbeste. Si visez o fericire pe care s-o ating cu degetele. Cum ating tulpina unui copac. Sau iarba calda. – E morala unui om care evita ceva, stii prea bine. [...]

Pentru ce facem ochi?

Dragostea e singura care nu (şi nu ne) îmbătrâneşte. Dar cine a deschis ochii numai pentru a iubi? Aventuri solitare La ce bun să mai vedem cu ochii noştri, dacă îi deschidem pentru tot ce i se pare minţii noastre că e frumos, că e demn de a fi privit şi admirat, iar numai pentru [...]