Acele zile…

Anumite popoare din antichitate nu socoteau decât zilele fericite. Şi se citează cazul unui înţelept care în pragul morţii şi-a făcut acest epitaf: « Am străbătut cincizeci şi şase de ani şi am trăit patru ». Eu nu ştiu ce cifră ar trebui să invoc, dar ştiu destul de bine că n-am trăit cu adevărat decât în zilele când m-am simţit păcătos. Zilele când m-am simţit inocent le-am uitat. Tot ce mai ţin minte sunt păcatele mele.

(Rugati-vă sa nu vă crească aripi)

5 Responses to “Acele zile…”

  1. “Cu cei care sunt capabili să trăiască fără dragoste nu se poate găsi un limbaj comun.”

  2. zicea Maestrul….

  3. Intr-adevar…frumos a spus-o maestrul, prea frumos!

  4. Pacatele au o mare guvernare asupra scocietati !

  5. Viata e o totala intamplare. Multe nu fac sens, dar inveti sa treci prin ce se iveste in proces. Nu-i balanta, nu-i ordine, nu-i drept. Doar e.

Leave a Reply