Ne-multumirea
Numai o mare nenorocire ne poate arata
cat de marunte sunt nemultumirile “insuportabile”.
Suntem invatati sa fim nemultumiti, iara si iar, la nesfarsit…chiar am fi nemultumiti la nesfarsit, daca universul, sa-i zicem totusi pe numele Mic – Dumnezeu – in iubirea sa nemasurata pentru noi, si neconditionata, nu i s-ar face mila, si ne-ar zgaltai, trezindu-ne la Viata, cu cate o mica ne-norocire – si pare nenoroc numai in ochii sufletului, acoperiti de efervescenta mintii noastre obsolite, caci ceea ce credem ca este rau, ne face un mare serviciu: ne deschide ochii sa simtim; sa simtim si adoram Adevarul, umbland sub acoperire, deghizat in Octavian Paler, par example…dar, sa fim nemultumiti! aceasta-i calea spre starea de multumire. Face parte din “proba de foc“ a scurtei noastre incursiuni pe pamant.
Filed under: Uncategorized
Într-adevăr, Flori, suntem nemulțumiți, mulți dintre noi, suntem perfecționiști, poate, vrem mai mult, nu ne limităm să gustăm doar puțin… Poate că, de multe ori, exagerăm cu vrerile noastre, dar nu-i frumos… Cred, că și Dumnezeu admite, și admiră salturile noastre neobișnuite, imprudențele noastre, voința și… nevoințele noastre, încercările noastre. Chiar Iisus ne-a lăsat un îndemn: “Îndrăzniți, Eu am cucerit lumea!”
Nu cred că Dumnezeu ne-ar dori vreodată răul, nu cred acest lucru. Cine gândește astfel, ar trebui să se mai gândească o dată…
Seară frumoasă,
aleaN
*…dar nu-i frumos?…
ba daaaaa…e…si numai cine iubeste bine, poate simti ce e bun pentru fiecare; suntem cu totii fiii Lui risipitori, nemultumiti, dar nu pentru multa vreme