[...] “El a fost un om de constiinta si de o mare luciditate. Semana cu scriitorul francez Camus pe care Tavi l-a iubit mult.

Viata lui a fost la masina de scris. Scria in fiecare dimineata. Chiar cand venea pe la Campina si statea vreo cateva zile, dimineata trebuia neaparat sa scrie. A scris peste 20 de carti, plus reeditarile. In regimul comunist el nu a scris niciodata vreun rand in favoarea acestuia sau a lui Ceausescu.

Octavian Paler a fost un scriitor unic in literatura. Nu numai pentru ca a scris poezie, eseu si proza, dar mai precis pentru ca a cultivat un gen de eseu in care a incercat sa impace si proza si poezia.

Foamea de pamant mostenita de la vechii tarani el a sublimat-o in foame de cultura, iar cultura i-a intrat in sange ca un morb care il nimicea. El a trait si a asimilat idei (nu am mai vazut un mai mare iubitor de idei decat el) era un receptacol de idei, cu o memorie titanica si de asemenea, un bun observator al socialului. A fost preocupat, obsedat de ego-ul sau, facand din acesta o intreaga literatura. Un confesional. Isi reia mereu ideile in cartile lui, dar mai adauga mereu cate ceva, le imbogateste, o spirala care urca si coboara ca si viata noastra. Un drum al vesnicei reintoarceri.

De asemenea, literatura lui poarta pecetea magicului. A iubit mitologia, scriind carti despre vechii greci. La randul sau si-a creat propriul mit de vreme ce atatia oameni ii apreciaza valoarea, ii cumpara cartile si sunt doritori sa le citeasca. Cred ca a fost cel mai citit scriitor dupa revolutie. Si de ce? El a dat raspunsul intr-un interviu din Romania libera: Pentru ca sunt un animal afectiv. Da, intr-adevar firea lui desi aspra in aparenta era foarte calda si caldura i s-a transmis in Opera sa. Ochii lui cafenii atat de luminosi transmiteau de asemenea, aceasta caldura interlocutorului.

L-am cunoscut pe Tavi cand eu aveam 33 de ani, iar el 53. Pe langa relatia de rudenie ne-a legat o prietenie de durata bazata pe apreciere si afectiune reciproca. El m-a indemnat sa perseverez in scrisul meu considerand ca semanam la ganduri si, impulsionata de el mi-am editat cartea de proza scurta Singuratatea trenurilor, titlul placandu-i lui Paler foarte mult.

Paler a insemnat pentru mine un reazem spiritual. Faptul ca el exista ma facea sa ma simt protejata. Acum el nu mai este, dar a ramas viu in amintirea mea impreuna cu toata Opera sa.

Un om cu asemenea Opera nu poate fi uitat niciodata, de prieteni si de posteritate.”

-interviu realizat de Sasha-

Persoanele care vor sa o contacteze pe doamna Simona Ianculescu o pot face la adresa: Str. Simion Bărnuţiu nr.3, Campina sau la telefon: 0244/335814

Filed under: biografie, comentarii si citate