Un drum al vesnicei reintoarceri (i)

Ruda si apropiata a lui Octavian Paler, Simona Ianculescu, autoarea volumului de proza scurta “Singuratatea trenurilor”, ne-a impartasit cateva dintre amintirile pe care aceasta le are in legatura cu Maestrul. Iata in continuare detalii despre personalitatea si viata acestui Titan din perspectiva cuiva care l-a cunoscut indeaproape.

Amintiri despre Octavian Paler de Simona Ianculescu

“Octavian Paler, caruia eu ii ziceam Tavi, a fost o personalitate uriasa si un impatimit al scrisului. De aceea e greu sa vorbesti in doar cateva pagini despre el.

A fost un om al cetatii dar si un mare insingurat. Era un amestec ciudat alcatuit din jumatate noapte si jumatate zi, deci era si trist si luminos. Nu se considera un om fericit, dar si din cele mai adanci amaraciuni descoperea motive de recunostinta. Declara ca era un anticalator desi fusese de multe ori in strainatate si scrisese multe carti despre Egipt, Grecia, Italia, Mexic, America.

Marea lui calitate era sinceritatea, nu mintea si nu incerca sa para altceva decat era. Nu ii placeau jumatatile de masura sau adevarurile spuse pe jumatate. Recunoastea ca sunt adevarurile lui, pe care le vede numai el, dar nu vroia sa le impuna altora. De cele mai multe ori insa, adevarurile lui se dovedeau juste, mai ales dupa revolutie cand pe langa literatura scria articole de presa despre politica vremii, politicienii respectivi si defectele acestora. Era un fel de Cassandra al cetatii, devenise un lider de opinie si din aceste motive era urat de politicieni. In anii dupa revolutie a fost cel mai vehement critic al regimurilor politice care s-au succedat, respectiv ale lui Iliescu, Constantinescu si Basescu. El a fost primul dupa ’89 care a spus ca: Iluziile n-au durat decat o luna. Si a avut dreptate.

I s-a reprosat ca e prea justitiar, prea acuzator, dar nu putea fi altfel, nu putea sta deoparte cand atata lume era revoltata de raul care exista in societate. Paler a facut enorm pentru societate si nimeni nu-i poate contesta lucrul acesta. S-a implicat cu ce avea mai bun, scrisul. A riscat, a fost insultat, batjocorit, minerii lui Iliescu nu l-au ocolit, i-au spart geamurile, ar fi putut fi batut, omorat chiar daca l-ar fi gasit acasa.

Tavi a fost defapt o victima a comunismului. Tatal lui, taran fiind, pentru ca nu a vrut sa intre la colectiva, a fost lasat sa moara la spital deoarece nu au vrut sa i se administreze antibiotice. Atunci Paler era redactor la Radio, in anul 1954. Si-a dat seama ca tatal lui fusese practic asasinat, dar tot el spunea ca a fost las, ca a tacut; s-a intors inapoi la Radio, fiind in serviciul regimului care ii omorase tatal. De atunci a trait mereu cu o vina, cu o trauma de care n-a scapat pana la sfarsitul vietii.

Desi Tavi a detinut functii politice in aceasta perioada, nu a dat decizii de natura politica, nu a facut rau altora, nu a bagat pe nimeni la puscarie. El era si ramasese un om de cultura. Cand era redactor-sef la Romania libera a dat de lucru scriitorilor marginalizati care nu puteau sa publice in alta parte. El personal raspundea de pagina culturala a acestui ziar.

Tavi si-a recunoscut vina din perioada comunista. Ca a tacut. Dar ma intreb eu, se putea vorbi atunci pe sleau? Securitatea era peste tot, dar mai agresiva in Romania decat in alte tari foste comuniste. A avut si el de suferit de pe urma securitatii in anii 1983-1989 cand baiatul lui era urmarit sa fie calcat cu masina. Tot in 1983 a fost dat afara de la Romania libera pentru ca a refuzat sa omagieze partidul si pe Ceausescu.

Cand a scos cartea Un om norocos i s-a intentat chiar un proces, apoi a devenit un opozant deschis la regim si i s-a interzis sa mai publice. Mi-aduc aminte ca in 1978 scria in cartea sa Apararea lui Galilei: Cata vreme exista un singur om care spune adevarul, nu exista inchizitie perfecta… acum nu mai pot sa despart adevarul de iubire.

Tavi nu a avut privilegii in perioada comunista si nici dupa revolutie. N-avea vile, statea cu chirie in B-dul eroilor nr. 2. ” [...]

7 Responses to “Un drum al vesnicei reintoarceri (i)”

  1. Adevarat. marea calitate a lui Octavian Paler era sinceritatea si mai laes modul sau de a vorbi in public.Pe deasupra a fost un mare om de cultura cu un talent scriitoricesc de mare intelept.

  2. Paler a fost un om deosebit şi îl admir.

  3. [...] 2. “Cand a scos cartea Un om norocos i s-a intentat chiar un proces, apoi a devenit un opozant deschis la regim si i s-a interzis sa mai publice. Mi-aduc aminte ca in 1978 scria in cartea sa Apararea lui Galilei: Cata vreme exista un singur om care spune adevarul, nu exista inchizitie perfecta… acum nu mai pot sa despart adevarul de iubire.” [prima parte a articolului aici] [...]

  4. Frumos articolul, multumim!

  5. Buna! Sunt Serban. Ai un blog frumos. Ai putea intra si tu pe al meu? :) http://sherby2007.wordpress.com/

  6. Felicitari Sasha pentru interviu :)
    Ma bucur mult ca am citit aceste randuri. Astfel, parca m-am apropiat si mai mult de personalitatea Domniei Sale.

  7. Si eu ma bucur ca am citit aceste randuri si ca imaginea pe care mi-am creat-o despre Domnia Sa se intipareste si mai profund. Octavian Paler nu a disimulat sinceritatea, cum il acuza altii, el chiar a fost sincer .

Leave a Reply