La fel cum mă îndoiesc de corectitudinea afirmaţiei că totul în memorie e infern, mă în­doiesc că destinul acţionează, în genere, spectaculos. Când o face, aranjează o întâlnire teatrală, ca aceea a lui Oedip cu Sfinxul, sau se foloseşte de un Rubicon, ca în cazul lui Cezar. De obicei, însă, se ascunde în cea mai [...]

Grija de “a fi”

Acum, magia oglinzii e aproape total înlocuită cu magia calculatorului. Substituire care începe să se vadă şi pe la noi şi pe care, cu riscul de a fi socotit retrograd (într-un fel, sunt!), o cred plină de capcane. Oglinda l-a ajutat pe om să se întrebe cine e, ce rost are pe lume, ce vrea, [...]

“Asybaris”

În măsura în care copilăria e partea noastră de paradis, „Asybaris” e un nume posibil al reversului ei, al părţii noastre de infern. Acolo, toate destinele sunt terminate. Nu mai e nimic de sperat decât un deşert (fiindcă într-un deşert amăgirile n-au capăt) şi o mare care păstrează amintirea zeilor dispăruţi. Un „Asybaris” e ascuns, [...]

Raţional şi/sau afectiv

Am terminat prin a mă resemna cu faptul că în calitatea mea de om raţional nu mă pot înţelege cu mine în calitatea mea de om afectiv. Ceea ce omul raţional pricepe fragmentar, între anumite limite, viaţa să zicem, omul afectiv e gata să iubească fără rezerve. Cei doi sunt legaţi unul de altul ca [...]

Iubirea nu poate fi decât dumnezeiască

Iubeşti pe cineva atunci când ai ajuns să vrei să îi dai ceea ce ai mai bun şi hotărăşti să i te dai pe tine însuţi. În Vinerea patimilor lui Hristos, nu pot să nu constat că esenţa iubirii este una singură, şi este deopotrivă laitmotivul morţii, şi al vieţii însăşi: ”Căci aşa a iubit Dumnezeu [...]

Răspîntiile ca alegeri

Mi-a trecut prin cap că viaţa însăşi e ca un drum şi că răspântiile seamănă cumva între ele. Toate ne pun în încurcătură şi ne constrîng să alegem. Când dispare un drumeţ, ceilalţi tresar o clipă: a murit cineva. De fapt, se gîndesc la ei. Îşi aduc aminte că nu vor merge nici ei la [...]