Icar şi Soarele

La prima vedere mitul lui Icar pare o poveste simplă, cu o morală pe cît de concisă pe atît de dojenitoare. Cunosc, pardon, am început a citi despre povestea Icarului din adolescenţă şi tot atunci a început a mă fascina. Ca şi alte personaje, iată Sisif, Quijote şi încă cîţiva, Faust… Dar despre ei, altă [...]

“Trebuie ca fericirea să fi trecut pentru a avea dreptul să spunem că a existat.”

ni-l citează Octavian Paler pe Kierkegaard în, bineînţeles, “ Eul detestabil”. “Ce să alegi mai întâi din acest destin? Succesul? Fanfarele celebrităţii care cântă? Timpul când Rembrandt se recomanda “negustor” nu pictor? Sau prăbuşirea? Ruina? Ceasul când negustorii din Amsterdam i-au dat de înţeles că un artist, oricât de privilegiat de muze, nu mai înseamnă [...]

Alegem soarele

“- Intr-o zi, Galilei, pamantul se va invarti nu numai cu mormintele noastre si cu cenusa pe care au raspandit-o inchizitorii in lume, ci si cu mormintele lor. Si atunci, ceea ce conteaza este ce vor tine minte oamenii. – Si ce crezi ca vor tine minte despre mine ? – Ca ai abjurat. Si [...]

Narcis, oglinda din noi

Am limpede tendinţa, ori intenţia chiar, de a compara anume zei, semizei ori personaje mitologice cu oamenii ce sîntem, a  găsi caracteristici, izbînzi ori vini şi prin aceasta a îi coborî şi integra pe Ei în noi sau a ne ridica pe noi acolo, a ne transforma în Ei. Însă Olimpul nu ne este accesibil [...]

Mă reîntorc la “Eul detestabil”…

Şi o voi face de fiecare dată, bineînţeles, cu permisiunea administratorului blogului. Este o chestiune care mă  preocupă de ceva timp, şi care, bănuiesc doar, că îi interesează pe toţi. Iar opera maestrului Octavian Paler, acest mare suflet cu gust spre sinceritatea absolută, trebuie mai mult decât asimilat, trebuie să-i aplicăm trăirea în vieţile noastre. [...]

Geniul lui Paler şi fericirea de fiecare zi

“După atâtea speranţe şi atâtea amânări, nu mai trebuie să căutăm fericirea decât lângă mâinile noastre” Venus din Milo Fericirea nu poate veni decât din scurgerea neîncetată a clipelor senine, fiindca ce altceva este suferinţa decât o oprire a fiinţei noastre, o uriaşă inerţie care face să apese asupra ei tot ceea ce există. Trăieşti [...]