Don Quijote nu face „rating”
Sunteţi, oare, chiar convins că personalitatea lui Don Quijote este „magnetică” pentru lumea de azi? Sunteţi sigur că „publicul”( şi nu mă refer doar la cel românesc) „urmăreşte cu răsuflarea tăiată pe cavalerul morilor de vânt”? Eu nu cred. Ba chiar înclin să presupun că nouăzeci şi nouă din o sută de persoane care pomenesc cu relativ aplomb de Don Quijote n-au citit cartea. Doar au auzit de ea. Au aflat din vreun film, nici acela văzut până la capăt, de isprăvile lui Don Quijote ori le-a trecut pe la ureche că e vorba de „o capodoperă”.
Numai că, evident, nimeni nu e dispus (de ce ar fi prost?) să admită că nu-l interesează „chestia” cu morile de vânt ori că nu are nicio părere despre „bătrânul acela caraghios care a luat-o razna”. Vă garantez că Gigi Becali ar avea ceva de zis despre Don Quijote dacă ar fi întrebat.
Ştiţi şi dumneavoastră, la fel de bine ca mine, ce autoritate drastică are celebritatea. Impune gusturi. Intimidează dubiile şi dă sentinţe care devin, ulterior, „mituri”. Cine şi-ar îngădui, azi, să treacă neglijent prin faţa „Giocondei” la Luvru? Eu am stat, cândva, la pândă pe Acropole. Voiam să văd dacă se găseşte vreun turist care să spună cu voce tare că nu-i place Parthenonul, că-l dezamăgeşte. Ei bine, m-am lămurit că toţi cei care treceau de Propilee erau „pregătiţi” să se arate impresionaţi.
Am vorbit în una din cărţile mele, nu mai ştiu în care, despre „dictatura celebrităţii”. Am şi văzut-o la lucru. În capela Medici din Florenţa, unde se află cele patru celebre sculpturi ale lui Michelangelo reprezentând Crepusculul, Ziua, Aurora şi Noaptea, m-am ţinut după un grup masiv de americani cărora ghidul le dădea explicaţii. Vă rog să mă credeţi, ofereau un spectacol care merita văzut. Când ghidul le-a lămurit turiştilor americani că Il Pensieroso e numit aşa deoarece „personajul stă pe gânduri”, toţi au înţeles subit „sensul” operei şi au dat, aprobator, din cap.
Dar nici măcar „dictatura celebrităţii” nu poate bloca stupiditatea şi confuziile în care se complace lumea de azi. Vă mărturisesc că mă aştept la orice după ce am urmărit inepţia televizată, importată la noi de TVR, sub denumirea, locală, de „Mari români”. Acum, nu mai susţin că România e o ţară „atipică”. De ce ne-am considera aşa? În Anglia, „publicul larg” a decis că „marii englezi din toate timpurile” sunt, în primul rând, prinţesa Diana şi fotbalistul Beckham. Bietul Shakespeare a ocupat (cu greu, probabil) unul din ultimele locuri în top.
În Olanda „marele olandez” Cruyff (o vedetă din fotbal) i-a surclasat, pur şi simplu, pe Rembrandt şi pe Van Gogh. Topul „marilor spanioli” nu-l cunosc, dar mă îndoiesc că Don Cervantes a avut o soartă mai bună decât Shakespeare, în Anglia, şi decât Rembrandt în Olanda.
Criza valorilor nu bântuie doar la porţile Orientului unde există, cel puţin, scuza că totul e luat à la légère. Ea e, azi, „globalizată”. Doar că la noi, criza ia forme groteşti. Să recunoaştem că între prinţesa Diana şi Gigi Becali sunt unele diferenţe.
Fiindcă vorbim de iluzii, eu, unul, nu mai am iluzii în privinţa locului pe care îl are (îl mai are?) idealismul în lumea de azi. De altfel, nici mori de vânt nu mai există decât ca relicve exotice arătate turiştilor. Pe vremea lui Cervantes, cavalerii interesau, măcar, ca personaje ridicole, care îi amuzau pe privitori. Azi, „timpul înseamnă bani” şi sunt alte gusturi. De ce l-ar urmări „cu răsuflarea tăiată” contemporanii noştri pe Don Quijote? Zice el ceva, picant, despre „sex”? Vorbeşte despre o Dulcinee cu care nu s-a culcat niciodată. Nici nu s-a apropiat de ea, măcar. E un „fraier”, ar zice băieţii „de gaşcă”. Sau spune ceva despre gloria de a avea putere şi bani? Rivalizează Don Quijote, prin aventurile lui, cu Codul lui Da Vinci? Vă asigur că „gloria de tip Don Quijote” n-ar satisface nici „vedetele” care se fandosesc prin televiziunile noastre.
Încât vă înşelaţi, cred eu, dacă vă închipuiţi că dragostea cavalerească mai e un subiect interesant într-o vreme ahtiată de pornografie. Lumea vrea să audă bârfe deocheate, secrete de alcov, nu tiradele unui bătrân nu prea zdravăn la minte care umblă după năluci. Ca sa folosesc o expresie la modă, Don Quijote nu face „rating”. E doar celebru. Romanul lui Cervantes e „citat”, nu „citit”.
Convorbiri cu Octavian Paler – 5 iunie
Filed under: Uncategorized
Adevăruri spus-a Octavian Paler. M-a sunat azi un amic să intru pe un blog (unanotimpinberceni.blogspot.com) ce aparține unui poet – Claudiu Komartin – din generația tânără. Am făcut-o, din curiozitate, și ce-mi văzură ochii? Poezie de slabă calitate, link-uri către un nou site http://www.hypercultura.ro, publicitate făcută acestuia etc. etc.
Ca o scurtă și concisă concluzie (pentru că vă las să vă dumiriți singuri la ce nivel a putut să ajungă poezia românească și noii poeți care o scriu – Komartin, Andrei Ruse etc.) iată câteva rânduri dintr-un comentariu, pe bună dreptate, al unui cititor de poezie:
“? Cat despre batjocorirea limbii romane si a cuvantului – vorba lui G.Pruteanu -, despre noile curente din poezia romaneasca si despre asa-zisii “poeti”, despre hyperincultura si scrierea unor intregi “romane” cu propozitii/fraze ce incep cu litera mica si nu mai au nevoie de niciun semn de punctuatie…(vezi ultimele reusite ale marelui romancier Andrei Ruse!!), unii dintre noi se vor simti in continuare jigniti. Daca vom sta nepasatori la nesfarsit, fara a ne spune cuvantul, sa nu ne mire ca tinerii de 17-25 de ani ajung sa scrie si sa vorbeasca in pasareste, si nu in dulcea si frumoasa limba a lui Eminescu. Si ca sa inchei apoteotic, redau o mostra poetica, dintre multe altele:
vreau sa fac un copil cu tine romania (cu “r” mic, sic!),
al aceluiasi prozator, poet… Andrei Ruse – Project Manager site hyperliteratura.ro
m-am săturat să ne-o tragem ca niște puști
pe-ascuns
să nu ne prindă ai mei
fiscul
garda sau
toate instituțiile tale de tot căcatul
în noaptea asta vreau să mă simți românia
n-o să mai stai deasupra să faci ce vrei tu
să mă fuți în cur
cu jocurile tale
cu mizeriile tale
voi face dragoste cu săracii și bătrânii tăi
cu orfanii și casele părăsite
cu femeile tale frumoase și proaste
în noaptea asta-ți voi fute
toți politicienii
de la un capăt la altul
și toate neamurile lor parvenite
toți cocalarii
toți nespălații
manelarii și idolii lor împuțiți
hoții
alcoolicii
drogații care nu-nțeleg nimic
fotbaliștii cu două clase
care nu sunt în stare să se calafice la un turneu mondial
profesorii care o sug și nu pot face o grevă ca lumea
ca să priceapă lumea că ei educă
artiștii care-și plâng de milă și-s prea orgolioși să se unească
să facă ceva
jurnaliștii care se fut în cur ca ultimele curve după cine sare cu banul
toți prezentatorii și realizatorii știrilor care-mi bagă pe gât în fiecare zi
crime violuri accidente sânge pizde analfabeți
și reclamele în care nu-mi arată decât căcat cu diverse mirosuri
ambalate frumos
o să-mi dau drumul în tine românia
un an întreg de inundații cutremure greve sau revoluții
în câteva zile o să ai grețuri
o să-ți verși toate organele pe rând
o să te doară
o să te doară de-o să te caci pe tine uneori
și frica va crește-n ei
ca o plantă agățătoare
frica le va invada creierele și sângele
frica de copilul nostru românia
copilul care le crește în burtă și lovește din ce în ce mai tare
cu picioarele
copilul pe care îl voi numi iubire
Semnat,
un ofuscat
P.S. Cititul unor asemenea texte dauneaza grav sanatatii!”
Părerile vă aparțin.
De pe același blog al lui Komartin, un paragraf care vine să susțină vorbele lui Paler de la sfârșitul articolului tău:
“Există cel puţin doi critici respectabili (Ion Simuţ şi Paul Cernat) pentru care poezia noastră tânără este, toată, o apă şi-un pământ, înecată în mizerabilism şi eşuată în sexualism, expresie vie a debusolării estetice şi existenţiale.
(sursa: România literară, nr. 43/8 noiembrie 2005)”
No comment.
Dimineață însorită,
aleaN
*http://www. hyperliteratura.ro , nu hypercultura
“Multe flori sunt, dar puţine
Rod în lume o să poarte,
Toate bat la poarta vieţii,
Dar se scutur multe moarte.
E uşor a scrie versuri
Când nimic nu ai a spune”
Zice inspirat Poetul –
Eminescu, pe-al său nume!
[...] sursa This entry was posted in Ziceri de vaza and tagged anacronic, Don Quijote, naluci, octavian paler, rating by Madelaine. Bookmark the permalink. [...]
Unor “poeti”
“Astazi am dat peste niste poeti
Stiutori de carte
Asa se credeau ei
Scriau poezii dezbracate
Pline de sex si de zei
Ideile lor erau, insa, toate
Analfabete
Si sterpe,
Asemeni unor femei
Ce-n pantecele lor poarta
Durerea bastarda –
Preaplinul nestiintei iubirii in trei.”
Unor “poeti”
“Astazi am dat peste niste poeti
Stiutori de carte
Asa se credeau ei
Scriau poezii dezbracate
Pline de sex si de zei
Ideile lor erau, insa, toate
Analfabete
Si sterpe,
Asemeni unor femei
Ce-n pantecele lor poarta
Durerea bastarda –
Preaplinul nestiintei iubirii in trei.”
E pacat ca si voi aveti aceleasi metehne descoperite pe alte bloguri (de a sterge mesajele primite). Poate ca de data asta ramane.
O poezie care spune multe…
Nu le sterge nimeni Iulia. Probabil nu a functionat corect reteaua ta de net. Am patit si eu.
Iti multumesc!