Definitia asta mi-a placut intotdeauna si am imortalizat-o si eu pe un blog, cu ceva timp in urma.
Ce e drept, e drept, ca sa ajungem la adevarata masura a iubirii, avem nevoie de cineva, pentru care sa nutrim intr-adevar sentimente pe care nu le-am mai simtit inainte pentru nimeni altcineva; caci este cea mai potrivita cale de a-ti omori eul, de a te regasi pe tine ca fiinta, asa cum eram cand ne nascuseram, dar nu eram constienti de acest lucru.
Dar odata ce am dobandit drumul spre noi insine, iubirea nu va mai avea nevoie de chemarea iubitului, iubirea devenind intrinseca, adica gasind energia de a rezista prin ea insasi si nu cu ajutorul altcuiva.
In fine, daca intelegem faptul ca nimeni altcineva nu ne poate face sa fim fericiti decat noi insine, si ca aceasta fericire e rezultatul iubirii care emana din fiinta noastra, atunci evoluam permanent, si trecem la un nivel superior al iubirii, creand o adevarata arta, care difera pentru fiecare persoana in parte, fiindca iubirea trebuie mai intai experimentata, ea nu se invata de la altii, sau citind in carti. De la altii poti doar sa vezi ca este reala, ca ea exista intr-adevar si ca merita sa iti doresti sa ajungi la adevarata ei masura; dar atat.
Iar in carti este litera, trairea ii confera autenticitate iubirii. Iar adevarata iubire nu este o notiune, ci o stare si un mod de a actiona.
Si fericirea - pe care toata lumea crede ca si-o doreste, dar adevarul e ca nu si-o doreste mai nimeni, fiindca atunci ar si primi-o - se obtine doar intr-un singur fel: iubirea impletita in actiune, in orice am face, practicarea ei.
Nici nu e greu sa iti dai seama cum poti deveni fericit, daca te gandesti ca singura cale care conduce la suferinta si durere sufleteasca este teama in actiune!
Citesc cu placere comentariile tale , Augusta, si sunt de acord : iubire in toate sensurile posibile ( si nu ma refer la iubirea pentru partener). De cate ori ma gandesc la acest lucru imi amintesc o replica din filmul ” Titanic” in care ea ii ramane recunoscatoare lui , pentru toata viata, salvand-o “in toate felurile posibile”.
Leave a Reply
Comentarii recente
Daurel: L-am urmarit sistematic la tv. Acum, din citat, inteleg ca m-a deranjat pretentia de-a avea acces direct la...
donna: …Octavian Paler este UNIC si IREPETABIL…Este OMUL din cintecul OM BUN al lui Dan Andrei...
antiignorantu: hamalii deschid ochii la unii ochii mintii ………
Paul Gabor: cherie… Felicitari celor care trec pe aici!
Mmmmda! Multumesc!
E un raspuns cu dublu inteles, Magda!
Definitia asta mi-a placut intotdeauna si am imortalizat-o si eu pe un blog, cu ceva timp in urma.
Ce e drept, e drept, ca sa ajungem la adevarata masura a iubirii, avem nevoie de cineva, pentru care sa nutrim intr-adevar sentimente pe care nu le-am mai simtit inainte pentru nimeni altcineva; caci este cea mai potrivita cale de a-ti omori eul, de a te regasi pe tine ca fiinta, asa cum eram cand ne nascuseram, dar nu eram constienti de acest lucru.
Dar odata ce am dobandit drumul spre noi insine, iubirea nu va mai avea nevoie de chemarea iubitului, iubirea devenind intrinseca, adica gasind energia de a rezista prin ea insasi si nu cu ajutorul altcuiva.
In fine, daca intelegem faptul ca nimeni altcineva nu ne poate face sa fim fericiti decat noi insine, si ca aceasta fericire e rezultatul iubirii care emana din fiinta noastra, atunci evoluam permanent, si trecem la un nivel superior al iubirii, creand o adevarata arta, care difera pentru fiecare persoana in parte, fiindca iubirea trebuie mai intai experimentata, ea nu se invata de la altii, sau citind in carti. De la altii poti doar sa vezi ca este reala, ca ea exista intr-adevar si ca merita sa iti doresti sa ajungi la adevarata ei masura; dar atat.
Iar in carti este litera, trairea ii confera autenticitate iubirii. Iar adevarata iubire nu este o notiune, ci o stare si un mod de a actiona.
Si fericirea - pe care toata lumea crede ca si-o doreste, dar adevarul e ca nu si-o doreste mai nimeni, fiindca atunci ar si primi-o - se obtine doar intr-un singur fel: iubirea impletita in actiune, in orice am face, practicarea ei.
Nici nu e greu sa iti dai seama cum poti deveni fericit, daca te gandesti ca singura cale care conduce la suferinta si durere sufleteasca este teama in actiune!
Citesc cu placere comentariile tale , Augusta, si sunt de acord : iubire in toate sensurile posibile ( si nu ma refer la iubirea pentru partener). De cate ori ma gandesc la acest lucru imi amintesc o replica din filmul ” Titanic” in care ea ii ramane recunoscatoare lui , pentru toata viata, salvand-o “in toate felurile posibile”.