Da
Da, nu e totdeauna o intelepciune sa spui
ca muzele tac intre arme.
Cuvintele mele sunt aici si le strang
ca pe o lance.
Mama, iarta-ma, nu puteam altfel.
Stiu, tu ai tacut toata viata
si ar fi trebuit si eu sa fac, poate, la fel,
dar trebuia odata ca din tacerea noastra
sa tasneasca un strigat
si, iata-l, imi umple gura de speranta si lacrimi
si de o tristete insorita
ce-mi apartine, nu mai stiu,
mie sau mormantului meu. Dar
aceasta aproape nu mai are
nici o importanta.
Poemul vorbeste despre tacere. Despre tacere si lipsa actiunii propriu-zise. Adesea m-am ferit de la a-mi deschide gura pentru a-mi exprima parerea, si rau am facut. Golul facut de gandurile noastre nerostite la timp, ramane acolo in eternitate si lasitatea noastra va fi judecata. Poate nu de Dumnezeu. De noi in sine, insa, cu siguranta vor fii judecate.
Filed under: Scrisori imaginare, poezii
Muzele n-ar trebui sa taca printre arme, dar se pare ca o fac la cererea Maestrului.Tacerea e un act care ar trebui evitat cu cat mai mult posibil, desi se spune cateodata `Daca taceai filosf ramaneai`.
cum poti comenta ceva atat de personal ??!!!
sa-l comentezi pe Paler e ceva peste poate. Un SACRILEGIU daca pot sa-i spun asa… Pe Paler poti sa il intelegi sa il simti sau nu. dar atat !
Doar dupa ce il citesti / asculti pe Paler iti dai seama cat de prost esti. Lasati filosofia demagogica, dragilor. Paler e mai mult decat un filosof, un scriitor, sau un poet…. e Paler !
imi place cat de sincer este,cum isi pune pe foaie sentimentele fara nicio jena.are curajul sa vorbeasca…nu pot spune decat ca iubesc poezia!ma face sa ma regasesc in ea.depaseste limita perfectului.
O,Paler e un pic din fiecare om.Nu ma mai satur citind.
Am impresia ca am scris eu.Ma regasesc in fiecare cuvint si daca ar traii i-as dedica ceea ce am scris si eu la 12 ani.;
In acest haos se pierd
Chear dulcile-mi sperante
Lumina vieti se strecoara
Prin frunzisul zilelor,ce trec….
Stela M.
Paler ,omul care a gandit pentru inca cateva zeci poate chiar si sute de ani ptr.noi…este omul a carei fiinta este strabatuta de fiecare om inzestrat cu spirit-rational…
Un astfel de om,este un exemplu de a crede ca dincolo de exista cineva caruia trebuie sa-i dam explicatia…iar daca noi ,nu o gasim acum,aici…ma tem ca dincolo,va fi mult prea tarziu ptr.a mai putea corecta ceva….fiinta uma…
Dar hai sa meditam….de cate ori nu am zis DA tuturor lucrurilor telurice ….DA voi lucra duminica…..DA voi fura…DA nu-mi va pasa de ceilalti……haideti sa ne rupem macar o secunda de aceste llucruri absolut inutile …….sa incercam sa ne gandim la DUMNEZEU pentru o secunda…..sa incercam….