Dintr-un nor de praf care se plimba

Eram obisnuit sa multumesc. Oricui si pentru orice. Sunt urme ale bunei cresteri pe care mi-au dat-o ai mei, cei sapte ani de-acasa cu care am plecat acum aproape zece ani peste hotare. Acolo, adica aici, m-am dezobisnuit. Nu de tot, dar parca nu-ti mai vine sa fii cu zambetul pe buze la tot pasul. Dupa ce esti lovit din toate partile de ignoranta, de superficialitate si de invidie, de necunoastere si de nerecunoastere, nu mai poti fi elegant, nu mai poti presta “poze” si te retragi, asteptand poate vremuri mai bune. Din cand in cand, sigur ca da, multumesc. Doar celor pe care-i simt dezinteresati. Celor pe care nu-i cunosc, dar miile de kilometri care sunt intre noi au actionat ca un liant extraordinar. Cate clisee tampite, nu? De ce aceasta introducere? Nici nu stiu daca e o introducere, sunt doar cateva vorbe adresate unei echipe care nu stiu cum arata, nu stiu din cine este alcatuita, cine si de ce sunt oamenii acestia in spatele acestui “site”. Mint, unele raspunsuri le am… Dar le multumesc. Pentru ca anul acesta incepe un pic altfel. Cel putin pentru mine. Mai aproape de Octavian Paler. Pe care l-am apreciat si ii iubesc enorm felul de a fi. Autentic si fara catifea in cuvinte. Un om care stia sa se aseze. Si sa-i aseze si pe altii la locurile lor… Spunea, intr-o emisiune de televiziune condusa de Mihai Gadea:

“Sincer sa fiu, ma impresioneaza rau vorbele de ocara spuse despre Romania… Romania este o tara fara reguli… Primul lucru care a fost privatizat in Romania este interesul national… Romania a devenit tara matusilor, tara soacrelor, tara reporterilor, tara cumnatilor. Nu se poate, e o bataie de joc inadmisibila… Romania exista astazi, rezista datorita celor care spala closete in Italia si in Spania. Si care trimit aici, in Romania, ma rog, miliarde de dolari. Fara astia, care si-au luat lumea-n cap, gata! S-ar strica toata situatia asta… De Romania nu ma pot satura pentru ca Romania face parte din destinul meu, nu pot sa declar ca nu sunt roman…”

Poate ca numele tarii reiese obsesiv, in fiecare fraza. Dar nu a fost cu intentie, pentru cei ce pot fi deranjati de repetitii. Pentru cine doreste sa vada, Romania se vede exact in acelasi spectru de culori pe care il descria Octavian Paler (puteti asculta cele de mai sus in postarea din 26 dec. 2009). Distantele nu au foarte mare influenta in felul in care se percep realitatile, mai ales atunci cand cauti cu inversunare sa vezi daca se schimba cate ceva in bine. Si nu vreau sa ating absolut nimic din ceea ce s-ar putea descrie ca nuante politice, nu este locul, nici ora… Dar pentru cei care au (am) plecat si inca nu pot observa semne solide de normalitate in viata omului de rand, cele spuse de catre Paler, pe alocuri pe un ton fierbinte si poate voit exagerat, inca fac sa doara si cel mai absurd timpan. Romania inca nu iese din mlastina pentru ca bratele ii sunt trase la fund. Continua sa fie vazuta, dupa douazeci de ani, ca o tara plina de hoti si de copii care cersesc pe strazi, o tara gatuita de coruptie si de impostura. Romania, din cauza celor care fura in afara, din cauza scursurilor ce par sa nu mai aiba ce fura in tara, din cauza spectacolelor jalnice pe care le dau pe la gurile de metrou, este vazuta ca unul dintre principalii “furnizori” de decadenta in Occident. Si stim cu totii ca nu-i asa, noroc cu oamenii ce stiu sa faca si alte lucruri, cu oamenii de cultura si cu milioanele de persoane cinstite care muncesc si-si vad de treaba lor, acolo unde sunt. Din partea Statului, indiferent de apartenenta politica de-a lungul anilor, s-a facut prea putin. Sau mai nimic… Si asta doare. Sa vezi ca nu exista interes. Ca inca sunt valuri de romani ce-si iau lumea in cap si umplu autocarele cu forta de munca ieftina pentru companiile europene si nu numai. Ca multora le piere interesul pentru tot ce inseamna Romania si isi cumpara case in strainatate, isi trimit copiii la scoli si isi “introduc” gatul in datorii la banci pana la adanci batraneti. Si pentru toate astea cineva trebuie sa aiba o vina…

Poate ca nu am inceput anul chiar asa cum ar fi trebuit. Dar urmaream aseara selectiile video publicate de Catalin,in paralel cu un ocean de urari de bine si de bucurie de pe posturile de televiziune. Si m-am umplut de furie. Cata nonsalanta, cata inconstienta, cate masti…

20 Responses to “Dintr-un nor de praf care se plimba”

  1. Cred ca-l inteleg cumva diferit pe Octavian Paler; ii percep o amaraciune ca nu s-a realizat; nu uit ca a candidat la presedentie…Nu stiu daca a fost academician.Poate mi-e ciuda ca nu m-a privit cand mi-a dat un autograf…

  2. Am vazut fiecare filmulet,mai am sa-i citesc operele.La un moment dat aveam o impresie falsa,credeam ca batranetea l-a ajuns.Dar nu era asa.A trait sa le vada pe toate.A vazut razboi,a vazut comunism,a vazut revolutie mineriada.A vazut asa-zisa evolutie.A stiut ce sa spuna intotdeauna despre fiecare perioada.Cum zici tu ,un om care stia sa se aseze.

    Zicea intr-un filmulet: Am trait in Comunism ,am trait in Democratie.In acest ” capitalism”.Si nu am fost multumit.In curand se termina viata si este 1 la 1.Sunt suparat ca voi termina viata cu acest nul.

    El care le-a vazut pe toate spunea ca nu este multimit , eu care nu am vazut decat un singur tip de rahat,ce sa mai zic?

  3. Octavian Paler nu a fost dezamagit de Romania,ca tara,dar a fost dezamagit ,cu siguranta,de romani,ca popor,ca natie.A ramas perplex cand a realizat ca noi,romanii,nu avem nici cea mai vaga idee de cum vrem sa fim perceputi de catre celelalte popoare din Europa,ca nu stim ce vrem ca popor,pentru noi,in urmatoarea suta de ani.Cand a realizat acest lucru a fost complet dezamagit!Iar noile generatii sunt imbacsite de alcool ,de droguri.Nimeni nu mai stie sa citeasca o carte ,toti semidoctii isi completeaza vocabularul cu idei,cuvinte,culese de pe net.A !si toti sunt stundenti la drept la particular!

  4. Daurel…

    Stimatul meu domn, m-am amuzat teribil de “amaraciunea” dvs. Sunt insa convins ca Octavian Paler nu si-ar fi dorit sa fie nici macar presedinte al asociatiei de locatari, cu toate ca pentru multi, acest lucru, fie el si atat de infim, reprezinta un ideal in viata. Mi-as fi dorit sa ma priveasca cu ciuda, dar nu am apucat sa-i cer un autograf… Nici macar sa-i cer voie pentru ceea ce fac acum…

  5. Aline…

    Nu spune nimic. Incearca doar, in masura in care timpul si preocuparile iti permit, sa citesti. Cateva randuri pe zi. Iti recomand sa incepi cu “Autoportret intr-o oglinda sparta”. Nimeni nu-l cunoaste mai bine pe Paler, decat el insusi…

  6. cvg…

    Nu pot sa replic. Ce sa spun? Ca ai dreptate?

  7. cvg, imi place cum pui problema. Nu numai la drept! Toti sunt studenti si doctoranzi. Problema nu e insa a studentului care isi doreste ceva. Problema e a profesorului care ar trebui sa stie ce inseamna instruirea unui student si mai ales cate ore pe zi acesta trebuie sa se afle efectiv in amfiteatru de vorba cu “modelul” sau. Nu tinerii sunt cei vinovati. Ci lipsa de modele. Acestea insa au deschis in orice cladire pe care au pus mana cate o institutie de invatamant superior.

  8. Felicitari pentru ceea ce ai scris.

  9. cherie…

    Felicitari celor care trec pe aici!

  10. Dumnezeu si-a facut mila de un popor, in mare parte debusolat si lipsit de Dumnezeu si ne-a trimis un Zeu. Ramane sa-l descoperim cu totii.

  11. Adriana, ne trezim, ca de obicei, foarte tarziu. Atunci cand monstrii au iesit deja la plimbare…

  12. Dumnezeu si a facut mila de acest popor si ne a trimis mult prea multi zei,parca prea multi ptr cat am fi meritat .Nu cred ca e drept ptr Tutea sau Cioran sa traiasca in aceleasi vremuri cu aceste caricaturi politice suvitate sau cu iqflat,la fel cum nu cred ca este firesc ca Paler sa fie contemporan cu somnolenta ce pare nesfarsita a neamului asta fara carmaci.Problema nu e unde esti student dragi cititori ci cine te scoleste.In ce ma priveste nu cred ca e diferenta intre institutille de invatamant din Romania ,si cred ca descendenta e continua.E doar efectul somnolentei.Mai sunt si alte cauze una dintre ele este ca vocatia a devenit un cuvant rar folosit,avem prea multi dascali cu atitudine de oier,prea multi invatatori putin motivati de cei 900ron pe care -i primesc,avem prea putin bine ca sa nu ne indreptam spre citit dar nu o facem ptr ca suntem un popor atipic.Educatia si selectia psihologica vin de la oameni care si au ales aceasta meserie ptr ca cei carora li se potrivea nu au facut o.E o drama ,una teribila ,avem televiziuni ce ne prezinta efectul 24 de ore pe zi dar putini sunt cei care merg la cauza,putini sunt cei care merg la adevaratele radacini ale starii actuale. salutari excelenta oriunde te ai afla….

  13. *decadenta

  14. magdalena,
    intotdeauna saracul student va avea pe cine da vina pentru incultura sa, dar consider ca in viata fiecarui individ ar trebui sa intervina autoeducatia la un moment dat, iar daca acum nu avem destule modele, mi-e frica sa ma gandesc generatia noastra ce modele va genera.Studentul, e deja detul de matur pentru a trece prin filtrul sau tot ce este in jur.
    felicitari pentru site, va salut.

  15. Multumim, Magdalena… Bine ai venit!

  16. Mi-e si jena sa las un comentariu, Paul. Nu l-am citit pe Paler.

    Ar fi foarte simplu sa spun ca-l admir….ca sa-mia ascund ignoranta. Dar nu prea stiu eu sa mint.

    Dar nu stiu prea multe despre el. Însa am citit ce ati scris voi despre el, si deja ma simt mai bine. Poate voi pune màna pe vreo carte a lui, la un moment dat.

  17. Madalin – E vorba si de lehamite. Vine din toate partile cu o furie pe care nu am crezut ca o voi vedea vreodata.

    Giulia – Oamenii care sunt in stare sa gandeasca si pentru altii merita intotdeauna atentia si aprecierea noastra. E cazul lui Octavian Paler… Fara indoiala.

  18. nu regret ca am dat de pagina asta…

  19. mi tare dor de tine, Paul, unde ne mai eşti ? :(

  20. [...] ce-s eu e TOAMNĂ, îţi MULŢUMESC…   şi…  eu… nu uit, [...]

Leave a Reply