Venus din Milo
Fragment
„Undeva in urma noastra trebuie sa fie o insula
unde pasarile tipa ca la inceputul lumii si
oamenii invata primele cuvinte, unde o femeie
descopera arta desenand cu degetul pe nisip
conturul umbrei iubitului ei. Undeva in urma noastra
trebuie sa existe, inaintea cuvintelor si inaintea tuturor
ranilor, trebuie sa existe un cuvant cu care am putea
marturisi totul, sau trebuie sa existe o tacere egala
cu toate cuvintele. Trebuie sa existe o apa limpede
care nu se umple de sange cand tipa o pasare sau
ne aducem aminte, trebuie sa existe o apa limpede
de care sa nu ma mai tem sa ma spal cu ea pe maini
si pe fata si pe urma sa ma privesc linistit,
fara tristete si fara sa fiu nevoit sa surad,
uitand ceea ce ne-a facut vinovati fata de noi insine
si fata de altii.Dar unde este aceasta insula,
domnule Gauguin, daca dumneavoastra in Tahiti
n-ati aflat decat ca „a spera inseamna aproape a trai”?
Unde este aceasta insula daca nu in noi insine ? „
Filed under: poezii
Daca ne-am intoarce la originea creatiei noastre am constata ca nu exista raul ci doar binele, era numai o problema de substanta si nu de forma. Am invatat sa iubim atat de mult forma incat am abandonat cunoasterea substantei. Noi am inventat raul si uratul sau am regresat astfel incat sa privim in alt mod binele si frumosul?
Purtam in noi vina de a cauta permanent sensul vietii, precum si blestemul de a nu stii niciodata scopul si finalitatea existentei noastre. Suntem actorii propriei noastre scene! Avem un rol definit cu o exactitate perfecta. Dar valul vietii niciodata nu te poarta spre hazard, spre necunoscut fara o justificare precisa, sfintita prin existenta ta ! Este estetica vietii!
ce versuri frumoase “Trebuie sa existe o apa limpede” e cel mai profund vers… intr-adevar TREBUIE!
Da ” Trebuie sa existe o apa limpede” , dar ma intreb daca am gasi-o , cat timp ar dura sa o murdarim? Cand ne nastem suntem plin de apa limpede , sufletul nostru ne este curat , dar cu trecerea timpului malul vietii ne ajunge din urma si ne polueaza inimile .
Ne place sa ne murdarim ca sa avem motive sa cautam o ” apa limpede ” . Prin tot ceea ce facem avem nevoie de motive , avem nevoie de o tresarare,
nu-mi pot explica de ce .
Suntem prea comozi , suntem prea mandrii si prea visatori dar nu avem vise si nu stim sa visam.
Suntem prea preocupati sa avem timp sa facem ceva !
nu, “cand ne nastem suntem plini de apa limpede”, ci cind ne nastem in iubire suntem plini de apa limpede”
acel loc… acea insula.. cred ca se regaseste de fiecare data dupa ce a trecut un fel de moment apocaliptic interior ce a determinat o schimbare radicala. este utopic sa crezi ca mitul pasarii Phoenix se repeta in diferite forme in fiecare din noi atunci cind avem constiinta? sa crezi ca ai plins atit de mult, ca ai suferit atit de mult, ca ai facut pe altii sa sufere atit de mult, ca ai atins fundul prapastiei negru si sumbru fara pic de lumina incit ai schimba radical modul in care te comporti si percepi lumea? sa crezi ca lacrimile transformate in riuri pot spala pacate si da nastere la o noua viata? sa crezi ca un drogat poate iesi dintr-un cerc vicios si regasii noi forme de viata? sa crezi ca prin cainta poti regasii viata? este utopic sa crezi ca din bube, musuroaie si noroi putem isca noi frumuseti? eu as zice ca nu.