„Deşertul” trecutului

Mă întreb, totuşi, de nu cumva amintirile ajung să fie o capcană. Mai devreme sau mai târziu, am sfârşi prin a obosi să descoperim me­reu că nu mai suntem ce-am fost. N-am mai fi nici măcar în situaţia unei hiene care se hrăneşte din resturi. În consecinţă, cred că voi renunţa la recapitulări. Nu pot găsi în ele decât cauze, explicaţii. Or, eu aş avea nevoie de altceva. Într-un deşert, probabil, nu te uiţi în urmă. Ce să vezi? Vântul ţi-a şters, deja, urmele. Privirea caută, stăruitor, orizontul, în faţă, unde, pe nisipul fierbinte, tremură o nălucire care te poate stimula să speri. Un pustiu nu e niciodată fals. El minte doar pentru a te încuraja să mergi mai departe, ceea ce face din amăgire ceva vital.

(Deşertul pentru totdeauna)

Cauzele sînt bune, doar explicaţiile nu mai ajută la nimic. Cauzele unui eşec sau ale unei reuşite ne pot învăţa, de ne stă în putere, a nu le mai repeta, ori dimpotrivă a le relua, a le provoca… Altminteri ele pot reveni singure şi nu e sigur de acest lucru e benefic întotdeauna. Şi din nou gîndesc la ciclicitate… Poate că Fata Morgana stă în faţa noastră tocmai pentru a ne atrage atenţia şi a ne ajuta, pentru a ne încuraja să privim înapoi. Înlăuntrul nostru.

de mirella

6 Responses to “„Deşertul” trecutului”

  1. În sfârşit, a mers!!! mi s-a întamplat de foarte multe ori în ultima perioada ca, încercand sa citesc post-ul ce-mi apărea in blogroll ca fiind postat aici, să constat cu tristeţe că pagina e indisponibilă. Nu ştiu dacă problema era a paginii voastre sau doar de la internet, dar având în vedere ca alte pagini puteau fi deschise, probabil ca la voi se strecurase “intrusul”.
    V-am scris asta pentru că îmi place mult Octavian Paler şi-mi place să-mi arunc ochii aici când îmi permite timpul.

  2. Se mai intimpla sa fie pagina indisponibila… nici tehnologia IT, ori mai ales, nu este infailibila… :)
    Multumim de vizita si de apreciere, te asteptam cu tot dragul..

  3. Mirella,

    Eu cred că Fata Morgana, de care vorbești, nu ne poate ajuta să privim înlăuntrul nostru. Să vedem ce? Vorba lui Octavian Paler, într-un deșert nu te mai uiți înapoi, pentru că nu ai ce să vezi… Iluzia optică creată în deșert, eventual, ne poate face să simțim că încă mai trăim, încă mai suntem vii. Atâta tot, și acest lucru e cel mai important. Privind în noi, nu putem să constatăm decât că îmbătrânim, dar nu e cauzată de vreo Fata Morgana.

    Nu știu din ce idee ai rupt acest pasaj, scris cu atâta frumusețe și logică de către Octavian Paler, dar atât cauzele amintirilor (care ne sunt familiare tuturor, cu unele mici excepții), cât și explicațiile (destul de bine cunoscute, mai ales de cei care studiază bio-știintele), ne ajută, cred, să înțelegem mai bine că, suntem niște ființe cu totul speciale, pe acest pământ. Ne diferențiem de celelalte animale create tocmai prin faptul că avem o conștiință, avem amintiri.

    Iar despre ciclitate, ce pot să spun? Noi oamenii, muritori, trăim liniar, cum spunea, de altfel, tot Octavian Paler, între o naștere și o moarte, avem trecut, avem, astfel, și amintiri. Amintiri mai bune ori mai puțin bune. Doar Divinitatea – Zeii, spunea Paler – trăiesc ciclic, având doar prezent, fără viitor și fără trecut.

    Gânduri frumoase,

    aleaN

    P.S. Inspirat acest fragment ce face referire la… Amintiri – scris de către Octavian Paler – cu atât mai mult cu cât astăzi (07.05.2011) se împlinesc 4 ani de la trecerea la Domnul a marelui scriitor.

  4. Neal Walsh afirma că “Rezultatul faptului că nu aţi dat ascultare experienţei este că o retrăiţi iarăşi şi iarăşi.” Inclusiv la asta gîndeam cînd scriam despre ciclicitate, iar Fata Morgana ne poate apărea ca o speranţă, ca o altă şansă de a privi în noi, a vedea şi înţelege cauzele unui efect ori al altuia din viaţa noastră şi, în consecinţă, a le evita ori, dimpotrivă, repeta…
    În inserţiile mele nu susţin neapărat toate ideile Maestrului. Uneori am alternative, întrebări, “dar dacă”, “poate că”…, ideea nu e aceea a unei sublinieri, accentuări. Ar fi total inutile şi anoste articolele postate aici.
    Scriitura e importantă, modul în care Octavian Paler a ştiut să rostogolească cuvintele… Să “spună” acel ceva.
    Multumesc mult pentru comment, te mai aştept.

  5. Mirella,

    Nimeni nu a susținut că trebuie să fii de acord, întru totul, cu părerile cuiva, iar faptul că există păreri opuse în anumite situații este, câteodată, de bun augur, atâta timp cât ele ating subiectul aflat în discuție. Mă tem, că în explicațiile tale ținta a fost ratată, puțin, din păcate.

    În contextul dat, Fata Morgana – fenomen ce este legat de lumea deșertului, a amintirilor, în sens metaforic spus – are rolul de a ne menține în viață. Ele, amintirile, nu ne mai sunt de niciun folos, atunci când ne apropiem de final… Ne mai agățăm, doar, de clipele frumoase trăite, de acea nălucire, de care vorbea Octavian Paler. Nu ne mai putem întoarce la masa de joc pentru a ne juca din nou mâna, care ar fi, astfel, de dată asta, câștigătoare, știind unde am greșit. Din păcate…

    Eroarea ta ține de “momentul” de referință, de timpul de viață al subiectului. Ori, cred că, Octavian Paler, tocmai acest aspect fundamental la scos în evidență, în textul de față.
    Cât despre ciclitatea, ea nu-și mai are rostul, deoarece nu suntem decât niște ființe biologice cu un anumit destin, limitat în timp. Afirmația lui Walsh îmi pare asemenea celei făcute de N. Iorga… Suntem istorii, toți, dar la o scara mult, mult mai mică, și nu ne mai putem… repeta, de la o anumită vârstă.
    Nu sunt un exeget, am dorit, doar, să clarific câteva aspecte mai puțin evidente.

    Iar despre articolele postate, nimic nu poate fi anost, și cu atât mai puțin inutil, doar dacă acestea ies din context. De multe ori, jucându-ne cu cuvintele, putem emite judecăți de valoare total false. Octavian Paler, “rostogolind” cuvintele, ne-a arătat, într-o logică impecabilă, și cu o simplitate și o frumusețe, doar de el știute, viața, manifestată sub diversele ei forme.

    Seară excelentă,

    aleaN

  6. Am recitit tot.
    Asa este.. “Momentul” de referință l-am gresit, de aici toata eroarea mea.. Cred… Virsta mea, nici tinara, nici batrina, si caracterul impulsiv…
    Multumesc mult, sper ca ma mai vei “citi” aici.
    O noapte frumoasa!

Leave a Reply