Visatorii
“Cu o usurinţă pe care n-o pot pune decât pe seama superficialităţii, am neglijat, sistematic, ceea ce oamenii din Lisa au intuit instinctiv; că lumea nu e făcută pentru visători; mai ales pentru visătorii care se mulţumesc să-şi viseze viaţa. În principiu, civilizaţia nu suprimă “gorila” din noi, ci “copilul”. Dar inclusiv în existenţa mea as putea găsi dovezi că, după ce ne “civilizăm” şi ne “educăm” instinctele, ne pomenim, într-o zi, obosiţi şi bântuiţi de îndoieli. În fond, de ce anume mai pot fi sigur azi? Sunt incapabil să dau un răspuns cinstit.” ~ Deşertul pentru totdeauna
Cum ar arata o lume plina de visatori ? Se prea poate ca acea lume sa fie idilica pentru ca atunci “cand viseaza omul nu se indoieste niciodata”(E.Cioran), in schimb, lipsa viselor duce la o multime de indoieli. Aceasta lume atipica visatorilor ne-a dat foarte multi visatori care ne-au reamintit importanta idealurilor, importanta viselor. A.Dumas zicea ca “trebuie sa idealizezi realul pe care-l vezi si realizezi idealul pe care-l simti” si sunt de parere ca realul trebuie uneori idealizat, numai ca trebuie pastrat un echilibru intre ideal si real.
Chiar daca civilizatia suprima “copilul” din noi si da nastere “gorilei” stai si te intrebi daca e posibila o viata de etern copil si cum ar fi o astfel de viata. Ar fi, sa zicem, interesanta pentru ca ar fi o viata amorfa.(Sincer mi se pare bizara o viata de vesnic adolescent.) Parca e mai savuroasa o victorie a unui ideal in plan real in ciuda tuturor primejdiilor care au atentat la respectivul vis. Sau e mai pretioasa imaginea unui vis “realizat” printre nori ? Decenta dintre vis si realitate, cred ca, ne permite sa pastram “copilul” in timpul educarii noastre, copil care ne face sa pastram idealurile intacte sau chiar sa faurim noi idealuri.
“Unii traiesc fara nici un ideal, fara nici o tinta : trec prin lume ca niste fire de paie pe un rau. Nu merg ei, ci curentul ii duce.”(Seneca)
Filed under: comentarii si citate
Octavian Paler zicea ca cine nu mai are vise , nu prea mai are nimic.
Copilul din tine nu te impiedica sa ai idealuri in plan real; copilul din tine te face sa ridici permanent stacheta, sa privesti tot mai sus, sa ai vise ce par irealizabile; dar - asa cum zicea si Einstein - ceva este irealizabil pana cand vine cineva care nu stie acest lucru si il realizeaza.
Fiindca numai o persoana care gandeste si actioneaza ca un copil poate realiza irealizabilul, el isi pune la treaba nu numai ratiunea ci si inima, dar nu accepta ratiunea ca fiind stapan peste ceea ce simte cu inima, ci isi face ratiunea slujitoarea inimii; el crede cu inima lui ca poate atinge tinta pe care si-a fixat-o (fiindca altfel nu si-o fixa) , intuitia lui il sprijina, pentru ca il impinge sa-si doreasca ceva mai mult decat ultima oara,si mai bun totodata.
Circumspectii, care sunt rationali, fac parte din categoria celor care gandesc, analizeaza si apoi spun ca acel ceva este imposibil de realizat, si ca este o nebunie sa crezi ca cineva va putea realiza acel ceva pe care ei l-au studiat si au concluzionat - si pe buna dreptate - ca este irealizabil…
si vine idealistul, copilarosul, pe care noi, cei seriosi, maturi si cu scaun la cap il ridiculizam - spunand ca este mai placut sa te comporti ca un adult decat sa fii toata viata luat in ras ca ai apucaturi de adolescent - si atinge ceva ce parea de neatins daca priveai logic situatia, si face imposibilul posibil…
asa ca, spuneti, cum ar arata o lume plina de visatori? ar fi prea frumoasa ca sa fie adevarata, nu-i asa?
Daca Dumnezeu a spus ca ne-a creat dupa chipul si asemanarea lui, ce va face sa credeti ca exista ceva ce noi nu putem realiza?
Si tot Einstein spunea ca numai oamenii obisnuiti nu stiu ca totul este posibil! Iar eu nu pot sa nu fiu de acord cu el, pentru ca el a fost un geniu si si-a folosit 15% din creier, spre deosebire de noi, care ne folosim doar 5% din el.
Iar ce parere aveti voi ca Einstein statea uneori cate sase ore in baie, in cada si se juca cu baloanele de sapun? Credeti ca era nebun pentru ca se comporta ca un copil? Pai atunci ii veneau cele mai geniale idei, cand se relaxa total, nu se gandea la nimic si se juca, orecum un copil fara nici o grija.
Treaba asta cu a fi copil nu inseamna sa faci numai nefacute, in sensul ca, sa faci toate traznaile pe care le faceai in adolescenta, ci inseamna sa nu lasi trecutul sa iti afecteze psihicul - fiindca un copil nu are trecut - sa traiesti in prezent si sa te bucuri de fiecare clipa pe care ti-o ofera viata - pentru ca numai copiii se joaca si uita de orice cand se joaca, se dedica total jocului, si sunt fericiti numai jucandu-se - si sa nu te gandesti : “oare ce imi rezerva viitorul?” fiindca un copil nu se gandeste nici macar o clipa la viitor, el traieste in prezent; chiar si Einstein spunea ca nu se gandeste la viitor fiindca el oricum vine si vine chiar prea repede….
Trebuie sa fim adulti, sa muncim, sa evoluam, dar cum? Munceste – munca e necesara – dar nu lasa ca munca sa fie viata ta. Joaca trebuie sa ramana viata ta. Munca trebuie sa fie doar un mijloc de a te juca. Nu-ti transforma viata intr-o rutina de munca, pentru ca scopul vietii e joaca. Joaca inseamna sa faci ceva de dragul acelui lucru. Cu cat te vei juca mai mult, cu atat vei fi mai viu. Desigur, viata ta va fi mereu in pericol, dar asa trebuie sa fie viata. Riscul face parte din ea. De fapt, cea mai buna, cea mai frumoasa parte a ei este riscul. S-ar putea sa nu stii, dar chiar si cand respiri exista un risc. Inspiri, dar cine stie daca ai sa si expiri? Nu e sigur, nu exista nici o garantie….
Acesta este copilul care trebuie sa devenim, nu adolescentul neserios de care rade lumea…