“Nimic prea mult?

Între ruinele vechiului oracol, am senzaţia că grecii s-au temut mai degrabă de exact contrariul; s-au temut ca nu cumva să fie ceva prea puţin; prea puţine temple, pre puţine statui, prea puţine scări, prea puţin mister şi prea puţin destin. Deviza de pe templul lui Apolo pare mai curând o ironie. Aici nimic nu respecta măsura. Nici munţii, nici ruinele, nici şopârlele care dorm pe ele, nici măcar ziua în care am ajuns aici…

Dar poate că tocmai această măsură mă ajută să observ mai bine cât de preţiosă e aici lipsa de măsură. Căci, pentru a-ţi oferi totul, un oracol nu trebuie să-ţi ofere nimic precis; pentru a-ţi răspunde la orice întrebare, trebuie să-ţi raspundă anbiguu la toate.

…

Adică, totuşi, cum „nimic prea mult”? Toţi cei care au facut ceva în viaţă au făcut „ceva mai mult”. Au suferit mai mult decât alţii sau au ars mai mult… Au făcut ceva în exces. Au depăşit într-un fel măsura. Au avut norocul unei pasiuni care i-a silit să fie excesivi, care i-a împiedicat să-şi drămuiească, să-şi limiteze acea calitate a lor care a cântărit mai mult decât celelalte. Măsura grecilor? Măsura în care am crezut eu însumi? Mă întreb daca n-am exagerat căutând multa vreme înţelepciunea grecilor în măsură. În definitiv nimeni nu a vorbit aşa de mult cum au făcut-o ei. Ce fel de măsură e aici? Poate că orice moderaţie ascunde o renunţare şi poate că singurul mod de a nu ne frustra singuri este curajul de a trăi prin ce avem mai lipsit de măsură în noi.” -Polemici Cordiale

Filed under: comentarii si citate