“Am destule motive sa prefer in Italia alte orase Romei. Florenta, de pilda. Sau Venetia. Dar Roma are ceva ce-i apartine in exclusivitate… Putem crede ce dorim despre acest oras. El ni se poate parea greoi, prea tixit de masini, prea scindat de varstele lui, prea impovarat de trecut, prea plin de istorie pentru a fi liber, prea plin de legende, de fantome, de ruine si de absente, prea plin de monumente sacre pentru a putea fi modernizat, prea arogant, prea baroc, prea superficial, prea dispus sa traga toate profiturile din istoria si legendele lui, prea incarcat, prea pestrit, prea prolix, prea zgomotos… Dar dupa ce-am spus toate astea, trebuie sa recunoastem ca toti cei care l-au ironizat au avut, intr-un fel, soarta barbarilor care au vrut sa-l cucereasca . Au intrat in el, pe strazile lui, si pe nesimtite s-au transformat in invinsi. De fapt, Roma este un nume pentru esecul iremediabil al barbariei. Caci barbariile pot cuceri, dar nu pot stapani. Si daca Roma e eterna, barbaria e totdeauna temporara. Totdeauna provizorie. Intr-o morala a istoriei, Roma ar avea multe lucruri de spus. Ea a vazut un cal proclamat consul, a vazut senatori sarutand picioarele imparatilor, a vazut incesturi oficializate, dictatori purtati in care triumfale pentru ca a doua zi sa fie injunghiati pe la spate, a vazut poeti slavind moartea ca pe un joc si poeti siliti sa se sinucida sau sa plece in exil, a vazut statui decapitate, flori pe mormantul lui Nero, fabuloase prazi de razboi si singuratatea de mai tarziu, cand in timpul lui Giotto mai avea doar cateva mii de locuitori, cat un sat mai mare. Insa nici un nomad nu se poate lauda ca a supus Roma. Se poate lauda doar ca a cucerit-o temporar. Si iata, o descoperire care mi se pare pretioasa: dupa caderea ei, Roma a obtinut victorii mai importante decat in vremea de glorie antica. La fel de pretioasa ca alta: dacii de pe columma n-au uitat muntii din care au venit. IN FIECARE AMURG, UMBRA LUI ZAMOLXIS TRECE PESTE COLUMNA CA O INSOMNIE A MEMORIEI.” ~ Polemici cordiale

Acesta lectie pe care ne-o ofera Roma mi se pare impresionanta datorita pozitiei pe care o adopta Roma in fata cuceritorilor, in fata barbarilor. Arma secreta a Romei a fost cultura complexa pe care o avea. Ultimele descoperiri ale Maestrului Paler din acesta lectie cred ca sunt de-a dreptul geniale datorita veridicitatii lor. Daca dacii de pe columna n-au uitat muntii din care au venit, odraslele ii ingroapa in negura uitarii !

Filed under: comentarii si citate