Se vand butoaie. Reduceri interesante.

Iata si un joc pentru o duminica rece de ianuarie, pentru o zi in care multi dintre noi prefera sa vada lumea stand pe un scaunel, in fata butoiului. Premizele sufera unele modificari atunci cand e vorba de “nebunul Diogene, cel care observa monstruozitatea lumii prin minusculul orificiu al aceluiasi recipient pe care l-am amintit. De ce sa te retragi intr-un spatiu atat de restrans? E nevoie de intimitate pentru a putea analiza, sau pur si simplu animalul ce doarme in fiecare dintre noi are nevoie de protectie? Lucian Blaga spunea (aprox.) ca “tind spre exteriorizare oamenii care, in general, nu au ce sa exteriorizeze. Omul substantial este, in general, inhibitiv.” Jocul acesta al lui Octavian Paler ni-l prezinta pe Diogene despuiat de legenda, il face sa sara intr-un picior si sa practice un tip de tontoroi descriptiv fara de care l-am cunoaste mai putin. Diogene alege butoiul si-si traieste noptile cu un felinar inauntru. Nu pare atat de extravagant pe cat ne-a fost prezentat pana acum. Paler ni-l “povesteste” pe Diogene intr-o alta lumina: “Singuratatea lui nu e limitata, flamanda, izvoraste din nevoia de a exista nu contra altora, ci alaturi de altii.” De ce m-am oprit astazi la Diogene si la gestul lui de fronda? Eu, in prima instanta, l-am perceput astfel. Ca un refuz de a continua sa se loveasca de “intemperiile” cauzate de oameni. Dar exista si un alt reflector, care m-a facut sa-l vad si in alta ipostaza.

 

“… daca vrea sa traiasca intr-un butoi, foarte bine, n-are decat, dar de ce tine sa-si aseze butoiul chiar in mijlocul unei piete publice? Subtextul reprosurilor e limpede: Diogene ii deranjeaza astfel pe ceilalti si, in plus, e inconsecvent; sa se duca, cu butoiul lui, intr-un loc unde nu incurca pe nimeni si unde nu risca sa fie invinuit ca ar cauta doar o ieftina publicitate… Asa e, singuratatea nu e o binefacere. Ea iti cere mereu sacrificii. Iti ia inainte de a-ti darui… Ceea ce face el nu e, dupa parerea mea, un capriciu. El are nevoie si de butoiul sau si de piata publica. deoarece are nevoie si de sine si de lume. Si nu pe rand, ci in acelasi timp. Intr-o forma simpla, atat de simpla incat unii nici n-o inteleg. Diogene ne atrage atentia ca adevarata cunoastere de sine nu are loc in afara lumii, ci in mijlocul ei, nu e o renuntare la viata, ci o incordata cautare a izvoarelor ei. – (“Butoiul lui Diogene” – “Rugati-va sa nu va creasca aripi”)

 

Acum, fiecare dintre noi ar trebui sa-si aleaga un butoi. Mai mic sau mai incapator. In functie de asteptari. Si de rabdarea pe care o poate avea fiecare in incercarea de a intelege micimea si mizeria celor care, intamplator sau nu, ne sunt aproape si zambesc intelegator ca, mai apoi, sa hlizeasca-n hohote in lipsa noastra. Depinde de fiecare daca va dori, macar pentru cateva momente, sa practice acest joc: al “autoinchiderii” intr-un spatiu stramt, dar intim si linistit, pentru a putea observa mai bine tot ce ne inconjoara. Iar Diogene, cu felinarul sau, din butoiul aflat in mijlocul pietii, nu poate fi decat un bun exemplu. O saptamana placuta…

 

7 Responses to “Se vand butoaie. Reduceri interesante.”

  1. Admiratie am pentru Diogene si pentru cei ce-l apreciaza…Nu numai un butoi ne-ar trebui fiecaruia,dar si mandria de-a ne placea fasolea :) …Se spune ca intr-o dimineata Diogene isi spala fasolea sa-si pregateasca de mancare.Vazandu-l ,un alt filozof(nu retin cum il chema) ii spune ca daca ar invata sa-l laude putin pe imparat, n-ar trebui sa manance fasole.Diogene ii raspunde acestuia ca daca ar invata sa manance fasole,n-ar avea nevoie sa-l linguseasca pe imparat :)
    Multumesc pentru articol,Paul!
    O saptamana placuta cu liniste multa!

  2. Ma intreb cati moralisti actuli ar avea curajul sa-si pregateasca mancarea in publc, s-o manance in public; oricum, rufele se spalau pe atunci in public…

  3. Gabriela, Diogene era o “figura”. Se spune ca Platon s-a dus la rege sa.i ceara niste carti. Intrebat fiind de ce regelui ii cere doar bani, Diogene ar fi raspuns: “Platon are nevoie de carti, mie imi lipsesc doar bani pentru un pahar de vin.” Nu este ceva serios si nu stiu daca vorbele astea chiar pot fi puse in seama lui. Dar nebunia e frumoasa, chiar cand se consuma o perioada lunga numai fasole…

  4. Daurel, numeste-mi un moralist actual. Vorbim mai apoi despre chiloti murdari si despre meniuri ce se mai pot manca… Eu nu mai am curajul sa pun cuvantul “morala” alaturi de cineva.

  5. Daca nu exista ar trebui inventati – a zis cineva. Desigur cuvantul ”moral” nu prea mai este folosit, dar ii simt pe multi deontologi ca ar dori sa fie astfel catalogati…Cinicii nu sunt si prosti…Poporul vrea ca ce-i in gusa sa fie si-n capusa…

  6. Paul, dupa fasole merge probabil o cana cu vin. :)
    Recunosc ca nu stiu tare multe despre Diogene ,dar mi-a placut povestea cu fasolea (nu stiu in ce masura este adevarata)…

  7. Daurel – Da-mi voie sa-mi exprim convingerea ca poporul nu mai stie ce vrea. Nici nu cred ca a stiut vreodata…

    Gabriela – Vin dupa fasole? Gastronomica asta papistasa nu m-a convins pana acum…

Leave a Reply