IUBIREA
“In miezul celor mai sterile ceasuri pe care le-am trait, nu exista, daca voi cerceta atent, decât aceeaşi greşeală repetată în forme diferite: n-am înţeles că, tot ceea ce n-am iubit la timp, am pierdut.”- Scrisori imaginare . A sasea iubire.
De ce dispare dragostea după un timp , de ce doi oameni care s-au iubit ajung să se urască, să-şi creeze zile negre unul altuia ori să cunoască suferinţe interioare de neimaginat ?
Unde piere frumuseţea şi atracţia de la început, căldura şi blândeţea, unde se rupe lanţul virtuos al vieţii care pulsa in inimile îndrăgostiţilor, de vreme ce iubirea este atât de puternică ? Nu-i aşa că experienţa umană în dragoste ne convinge cu vârf şi îndesat că dragostea dispare si, dacă dispare, merită să n-o alegem ?
Poate că nu-i aşa de important să iubim, de vreme ce iubim vreo doi-trei ani şi apoi ne întoarcem la apatie, la singurătate, la instabilitate emoţională şi la dorinţa de a întâlni din nou iubirea ?
Poate că experienţa vieţii ne convinge să alegem un partener pe alte criterii decât iubirea de vreme ce iubirea oricum se „termină” ?
De fapt, dragostea nu dispare, dar dispare cu certitudine capacitatea minţii de a o percepe! Iubirea – în forma ei divina, în forma ei reală, reprezintă o putere pe care nu putem să ne-o imaginăm. Este puterea care ţine universul întreg într-o ordine firească. Este puterea care-i dă viaţă seminţei şi puterea fără de care niciunul dintre noi n-am putea respira nici măcar o secundă.
DE aceea iubirea nu poate să dispară! Este imposibil să dispară singura stare absolută a universului şi ceea ce este cu adevărat Real. Dispare, însă, în vieţile noastre, capacitatea minţii de a percepe iubirea. După doi-trei ani de dragoste, după cinci sau şapte ani, mintea scoate de sub obroc, din beciul inconştient toate aberaţiile pe care le-a crezut realităţii.
Poate că ar trebui să simţim că iubirea nu este o încălzire glandulară si nici o pasiune înrobitoare, cât o stare permanentă a sufletului omenesc. Iubirea nu dispare, ci dispare numai mintea capabilă s-o perceapă.
Filed under: comentarii si citate
Asa e Gabi, iubirea nu dispare , ci doar mintea noastra o transforma in banalitate, o aduce in cotidian … ne obisnuim cu ea si nu o mai percep. Dar, ar fi bine sa ne amintim de ea si sa o admirma din nou ca la inceput.
Felicitari, minunat articol!
[...] Scris de ovidiu666 pe 1 iunie, 2008 …in opinia lui Octavian Paler, aici –> http://octavianpaler.ro/uncategorized/iubirea/ [...]
Da, asa e. Iubirea nu moare, numia ca uitam noi de ea. Uitam ca a existat. De ce uitam? Pai din cauza vietii, cu stresul de zi cu zi, care banalizeaza totul. Eu am uitat pana acum de doua ori. Dar mi-am revenit si a fost parca mai frumos. Ma uitam la sotul meu ca si cand as fi fost plecata timp indelungat intr-o calatorie undeva departe. Siu a fost si mai frumos.
Adela, sunt impresionata placut de sinceritatea gandurilor tale si-ti multumesc pentru asta. O sa-ti dedic un psalm:
“Mi s-a facut inima de ceara si se topeste inlauntrul meu.”
Lavinia, te fericesc!
Hamlet n-a uitat sa insire iubirea printre “relele” care fac sinuciderea preferabila vietuirii. NUmai ca el vorbeste de “chinurile dragostei dispretuite” . Ce mare ar fi celebrul monolog de-ar zice doar: iubire !
blog din bloc, un om mare cu suflet de copil iti multumeste!
Hmm…. Eu cred ca iubirea are si ea viata ei. Asemeni unei fiinte, cand este la inceput, cand este inca “un copil”, iubirea e frumoasa, pura, te copleseste si te determina sa nu vezi altceva in jurul tau. Sa traiesti doar pentru ea.
Ajunsa, insa, la maturitate, isi pierde din gingasia de la inceput. Aparent. In esenta, se intelepteste. Incercati sa comparati frumusetea unui copil cu cea a omului matur, chiar si daca e vorba despre cea mai frumoasa femeie din lume, Frumusetea unui copil va castiga intotdeauna, pentru ca e pura, nepretentioasa, e frumusete si atat. Asa cred eu ca e si cu iubirea. Dar, in profunzime,iubirea ramane la fel de frumoasa, e tot aceeasi. Doar noi o vedem diferit.
E de ajuns sa iti amintesti cum s-a nascut si o sa vezi iubirea la fel de frumoasa ca la inceput, oricat timp ar trece peste ea.
E simplu. Si, ca orice lucru simplu, e greu de realizat. Dar nu imposibil atunci cand VREI!
Cum?cum am putea noi-fiinte umane- sa pastram in sufletul nostru flacara iubirii fara sa se stinga ,sa o pastram la fel de vie si de pura ca la inceput?am crezut in iubire adevarata,acum cred ca am fost naiva,totul este frumos la inceput,noi suntem de vina ca nu putem sa iubim ca la inceput…de ce nu mai e la fel cum era?nu am gasit inca raspuns intrebarilor,probabil ca nu voi afla niciodata.
Sunt rac …ca Octavian Paler. Stau cu cartile lui la capatul patului. Cand citesc din ele..parca-mi citesc gandurile…….sau am o perceptie mai completa si exacta a ceea ce sunt…ce simt..
De mii de ani,incercam sa definim iubirea,filozofi…scriitori….poeti….Tu,Eu….,fiecare in maniera proprie,in functie de experientele traite, de personalitatea fiecaruia,ajungandu-se chiar la banalizarea acestui cuvant:-IUBIREA- si sa capete N sensuri si definitii,dar oare s-a gandit cineva ca iubirea este un mister,din moment ce noi toti incercam sa ii descoperim esenta?Nu vom descoperi ce este dragostea,nu putem pretinde dreptul de a vrea sa stim totul,numai Dumnezeu cunoaste Iubirea in adevaratul sens al cuvantului,iar noi nu ne putem compara cu El.Cred ca ne-ar coplesi adevarata dragoste, nu suntem capabili sa o simtim pentru ca pe sufletul nostru sta scrisa pecetea pacatului!
“a iubi” difera de la o persoana la alta…in cazul meu, sunt genul care iubeste inflacarat, pasional, neconditionat…sunt genul care mereu se loveste de un zid, care se zbate, se chinuie, care se indragosteste mereu de cine nu trebuie, sunt genul care o ia mereu de la capat cu aceeasi intensitate…uneori e atat de dureros si imi trebuie atat de multa putere sa incep un nou drum…e dureros mai ales pt ca sunt constienta ca am sa ajung sa iubesc din nou ca o nebuna si nu pot face nimic sa opresc fluviul asta de sentimente…niciodata nu am fost o persoana a ratiunii pt ca inima mea a fost mereu mai incapatanata decat mine….sper ca intr-o buna zi cineva sa gaseasca in mine comoara pe care o cauta de ani intregi…
viziunea mea asupra starii de “iubire” este un pic diferita fata de toate comentariile expuse. De-a lungul vietii am trecut de la acea stare in care credeam cu o obsesivitate (indraznesc sa-i spun sinucigasa) in dracgostea pasionala descrisa de regula prin momemtele pline de ardoare, catre nevoia de a iubi cu intelepciune, persoana potrivita, la momentul potrivit, in locul potrivit si aceasta enumerare de factori poate continua. Expresiile de genul “nu ne mai iubim ca la inceput” imi starnesc zambete! nici nu cred ca imi voi mai dori sa iubesc ca la inceput, nici nu cred ca ne iubim la inceput. Poate parea ciudat dar ma icearca uneori gandul ca trainicia unei relatii sta de fapt in cat de indepartat este momentul in care atingem iubirea. Cred ca, in realitate foarte putine persoane pot spune ca au iubit in viata.
@ Alexandra. Depinde ce iubire ai intalnit pana acum. In viata ne intalnim de mai multe ori cu iubirea, dar numai o singura data cu Iubirea cea mare. Sau niciodata. Cand am intalnit Iubirea, marea, adevarata, unica, a fost ca o revelatie : ochii mi s-au oprit pe silueta lui, era ceva mai departe, si instantaneu am stiut ca EL E ! Iar el mi-a simtit privirea in ceafa, a intors capul si s-a uitat la mine si a avut sentimentul ca intalneste o iubita dintr-alta viata, ca ma cunoaste dintotdeauna desi era sigur ca nu ma intalnise niciodata. Daca mi-ar fi povestit cineva asta, nu as fi crezut, as fi luat-o drept literatura gen Barbara Cartland, dar mi s-a intamplat mie in urma cu… 20 de ani !
Eu cred ca unde exista perceptia mintii, nu exista iubire, ci doar atractie si tot ce implica aceasta. Inima este o parte a mintii, intr-adevar, sentimentele curg prin inima, dar isi au originea tot in minte. Este si aceasta un fel de iubire, e-adevarat, dar adevarata iubire este irationala, si pana nu devine irationala, nu iti poate redarui inocenta, curatandu-te de toti spinii egoului si ai intereselor rezultate din exercitarea unei iubiri ce implica un sistem de dorinte de tot felul, dorinte ce rezulta tot datorita existentei egoului. Adevarata iubire este traita (daca fiecare accepta acest lucru, e un act de vointa) doar in absenta egoului, cand acesta va fi murit. Egoul, este iluzia fiintei care perverteste iubirea, fara voia noastra, bineinteles, dar numai inocenta obtinuta in urma renuntarii la ego da valoare iubirii. Oricum, renuntarea la ego este perceputa de noi ca fiind egala cu moartea, simti cum mori; iti mor rand pe rand, caracterul, personalitatea, mandria de a fi cineva, ramanand in final un nimeni; dar un nimeni care iubeste intr-adevar, nu doar pretinde acest lucru cu mintea, ori cu inima, parte tot a mintii.
iubirea….iubirea pentru mine inseamna frumusete, incredere, fericire, speranta si in acelasi timp durere ai tristete…un amalgam de sentimente, de trairi!…am ajuns sa ma atasez, poate prea mult, poate e chiar dependenta….eu nu regret, cel putin nu acum…nu concep viata fara iubire….e minunat sa iubesti si e si mai minunat sa fii iubit….aceasta este partea frumoasa….
….din pacate, orice fercire are urma ei de tristete….si din pacate, nimic nu e vesnic…dar acest adevar nu ma impiedica sa-mi traiesc iubirea …
…. poate vorbesc cu atata usurinta despre sfarsit pentru ca ma simt iubita…
Am citit cu atentie tot ce ati scris voi, tot ce a scris Octavian Paler si concluzia la care am ajuns eu, este ca atunci cand nu ti se impartaseste iubirea totul e rau!!!Nu ai chef de nimic, nu-ti doresti nimic, nu vezi frumos in nimic…..cei mai fericiti oameni din lume sunt cei care au alaturi de ei o iubire impartasita. Eu am avut asa ceva, dar am lasat rationalul sa apara in viata mea… a fost bine? a fost rau ?…. acum regret … pacat k m-am maturizat asa tarziu …Acum, tot ce pot sa cred despre ceea ce mi s-a intamplat, este ca Dumnezeu iti da iubirea adevarata, care te implineste , numai atunci cand te considera el suficient de pregatit incat sa o pretuiesti. T lasa sa inveti din greseli, t lasa sa inveti din lucrurile frumoase pe care le-ai facut si care ti-au fost facute , si apoi , ti-o arata ….. important este sa stii sa o apropii de tine, sa o apreciezi, si sa contruiesti o relatie … pentru ca nimic nu pica din pom …. in fiecare zi …. pica o data! … restul …. tzine de tine … de el …. de ochii celor doi care trebuie sa traiasca in fiecare zi pentru ei , apoi pentru job , apoi pentru prieteni ……. just love !!!
TERMINATI ODATA CU IUBIREA,CA PUR SI SIMPLU NU EXISTA.IUBIREA,ESTE ASA UN FEL DE JOACA A BARBATILOR,CARE MOR DE CURIOZITATE,SI SE DISTREAZA PE SEAMA UNOR SENTIMENTE.PUR SI SIMPLU I-SI BAT JOC DE FEMEI CARE CRED CA AU GASIT UN INGER PAZITOR PENTRU ELE.PACAT:NIMIC NUI ADEVARAT,SI DOAR O PACALEALA.AM SUFERIT 5 ANI DIN CAUZA CA AM CREZUT IN IUBIRE,SI NU MAI POT SA IUBESC NICIODATA CIT TRAESC.SUNT COMVINSA CA NU EXISTA IUBIRE,DECIT CEA FATA DE COPII,DE PARINTI,SI DE FRATI.UN BARBAT NU POATE SA IUBEASCA,DECIT PENTRU INTERES,SI SA-SI FACA NECESITATILE CU O FEMEIE.ATIT.TERMINATI ODATA CU IUBIREA AP[A DE PLOAIE.IUBIRE DE DUMNEZEU.
Eu cred ca a suferi in iubire uneori te ajuta mai mult decat atunci cand traiesti o iubire fericita, impartasita. Pentru ca atunci cand esti absolut fericit, ajungi sa nu iti mai doresti nimic altceva si incetezi sa mai evoluezi. Daca vrei sa atingi genialitatea, nu o poti face decat prin suferinta.
Dupa 13 ani mi-am dat seama ca nu e iubire.I-mi pare f rau dupa cei 13 ani,in care as fi putut sa fac altceva cu ei nu sa-i dedic unei persoane care sa saturat de mine .NU EXISTA IUBIRE DOAR PASIUNE LA INCEPUT¡¡¡¡
ce tot spuneti acolo?am 30 de ani sunt cu sotul meu de la varsta majoratului,l-am iubit cu o dragoste nebuna desi am simtit intatdeuna ca nu ma completeaza ca nu e jumatatea mea,a durat cativa ani iubirea…acum s-a transformat intr-o altfel de iubire,ma intristeaza cei care spun ca iubirea nu exista,sau ca o numesc atractie(e posibil nu va contrazic)insa imi spune_ti si mie ce mi se intampla acum?eu zic ca iubesc din nou asa cum o femeie iubeste un barbat si invers,mi se taie respiratia gandindu-ma la el,il iubesc il ador,desi simt ca nici el nu e jumatatea mea ,nu ma poate completa,am fluturi in stomac ca la 15 ani(da ati inteles bn,un alt barbat..nu sotul)si nu e vba de necesitati la nici unul din noi,e ceva inexplicabil un sentiment extraordinar amestec de euforie ,extaz,tristete si suferinta ..e o iubire dulce amaruie dar o traiesc asa cum vine ca se merita…la naiba cu legile nescrise ale moralitatii!!Dumnezeu ne iarta..Dumnezeu e iubire!!!!..si chiar daca acest sentiment il simti ptr un minut o secunda o luna un an sau mai mult se merita,deoarece in clipa aia esti fericit!
Draga mea!!!Te rog sa ai grija cum gestionezi iubirea asta mare pe care o simti si o traesti acum.ca s-ar putea sa se transforme fluturii din stomac in balauri cu sapte capete.Aiureaaaaa! ai grija sa nu iasa balzac din mormint sa va faca un roman din atita iubire cu multe povestioare mai tirziu triste.Eu zic so lasi mai moale ca oricum se va imprastia.Barbatii mint cu nerusinare.si au dublicitate,Asa ca scrie undeva sa te cheme la surprize surprize cu un calmant puternic ca sigur vei ramine socata de ce ai sa vezi in ochii tai.Doar te avertizez……BARBATII !!!?
Dragha gurita nu ma asteptam sa sa te gasesc aici cu o dezamagire asa de mare….Eu sunt singurul vinovat,recunosc:Pe viitor daca o s-mi dai din nou ocazia,voi face tot posibelul sa te recuperez.Sincer i-mi pare rau ca te-am facut sa suferi.Te iubesc mult si regret totul!!!!
Ce sa spun!!! De unde ai aparut?eu nu te cunosc.
Daca esti intradevar buta mihai pe care eu il cunosc,eu i-ti spun ca te potrivesti cu tereza si luminita atit la caracter,cit si la comportament.Nu ai ce cauta in viata si preocuparile mele,ca eu am preocupari f.serioase si nu accept misoginii si hirbarii de moravuri usoare.Aceste toate le gasesti la prietenele tale de de rangultau teresa si luminita!!!stii tu cine si cu cine te asemeni tu.esti liber ca tacsiul.
Sa stii ca intentionat am scris numele acestor persoane cu litera mica,findca sunt invizibile pentru mine fara o importanta anume.