Viata ca un film
„Recunoscand ca ai dubii cu modul in care e inteles progresul, poti simti venind, de undeva din preajma, miros de pestera. Declari ca te deranjeaza ipocriziile si vezi aparand niste brute sincere. Nu mai vrei „exces de rafinament” si te pomenesti in fata unui exces de mitocanie. Il invoci pe Rousseau si vorbesti despre „intoarcerea la natura” cu gandul la zgomotul unui rau sau la o pasare care zboara, si, in clipa urmatoare, iti amintesti ca din natura fac parte si plosnitele. Nu mai vrei sa respecti nici un fel de dogma si auzi ca unii nu mai respecta nimic. Ai vrea sa fii natural si chiar atunci cineva scuipa langa tine.”
„Calomnii mitologice”
Ochii care privesc fumusetea o si creeaza. Inima care simte frumusetea o si transmite. Mintea care gandeste binele il si inmulteste. Pentru ca lumea este o creatie a perceptiei, lumea adevarata se afla in interiorul nostru, iar ceea ce noi credem ca este in afara reprezinta doar o proiectie. Filmul experientelor umane se desfasoara pe ecranul interior, pentru ca ceea ce vedem a fi experienta reala, palpabila a vietii sa fie doar „ecranul de la cinema”.
Confuzia pe care o facem la acest nivel este milenara iar oamenii se caznesc sa devina constienti ca „lumea palpapabila este ecranul”, dar filmul ruleaza in mintea noastra.
De cate ori ne repezim sa schimbam realitatea, actionand asupra celor din jurul nostru, de cate ori alergam innebuniti sa schimbam circumstantele este ca si cum la cinematograf ne-am repezi sa schimbam filmul prin actiuni asupra ecranului.
Acest tertip ne reuseste uneori numai pentru ca, de fapt, am schimbat filmul in mintea noastra.
Cand nu ne reuseste este pentru ca am uitat unde ruleaza filmul; vrem sa schimbam imaginile de pe ecran, in timp ce in minte in minte ruleaza exact ceea ce nu vrem sa fie.
A doua confuzie provine din neintelegerea ca oricare altul din preajma noastra face aceeasi confuzie, adica isi creeaza propriul film.
Cand filmele se potrivesc, vedem lumea cu aceeasi ochi; reusim sa comunicam, sa ne apropiem, sa ne sprijinim, sa cream impreuna in diferite moduri.
Cand filmele noastre contin diferente esentiale, personaje, concepte si idei diferite, s-ar putea chiar sa fim in conflict.
Suferinta poate dispare atunci cand intelegem ca scenariile se schimba in mintea noastra, asumandu-ne in acelasi timp schimbarea pe care o va aduce cu sine orice scenariu: actori, evenimente, etc.
Filed under: comentarii si citate
Subscriu la cele scrise de tine
Intr-adevar “oamenii frumosi” traiesc intr-o lume frumoasa. In acea lume in care intotdeauna binele invinge raul, in acea lume in care dorintele devin realitate, totul e sa iti doresti ceva ca acel lucru sa devina realitate. Da, e un film proiectat de dorintele noastre, iar uneori iti trebuie puterea sa duci “povara” celor dorite 
.
Suferinta face parte din viata, ca sa apreciem lucrurile bune din viata noastra, asa ca dispare, apare, ne bucuram ca e si ea acolo, nu?
Ai dreptate Gabi, suntem in mare masura responsabil de ceea ce ni se intampla, de ceea ce ne dormi si de ceea ce obtinem
.
.
Intr-adevar Adriana suferinta ne invata, uneori, multe lucruri despre bucurie si fericire
Oare toate filmele au un final fericit?O viata in care suntem si regizorii dar si actori…moderam dupa vise,aspiratii,ganduri…dar odata ce iti intri in rol…realitatea te izbeste in fata..sunt 2 fete..una cum dorim sa fim si ceaialalta cum suntem…omul din spatele si din fata cortinei..unul animator iar celalalt jucator…uneori plangem,radem,ne ingrozim.ne bucuram …de proprile filme….insa suntem doar noi insine..cu toate trairile si experientile umane..teleportate pe un fir de banda…dar daca banda se rupe…experientele personale isi pun amprenta ,sunt prea puternice si pun stapanire pe noi ,indiferent unde am vrea sa dam Play sau Pause sau Stop…sau The End
Multumesc fetelor
Trebuie sa gasim puterea celor care stiu ca muntii cei mai inalti au prapastiile cele mai adanci.
Alin : iti raspund printr-un citat de-al Maestrului:
“Cum ar putea un om sa se goleasca de sine, de amintiri, de impresii, de emotii, pentru a fi pe deplin “obiectiv” ? In ce ma priveste, am consimtit, demult, in sinea mea, ca limita superioara pe care o pot atinge eu este una singura: a “subiectivitatii oneste” . Cei care au principii, sau pretind ca le au, pot avea ambitii mai mari.”
“Cand filmele se potrivesc, vedem lumea cu aceeasi ochi; reusim sa comunicam, sa ne apropiem, sa ne sprijinim, sa cream impreuna in diferite moduri.”
Superb citatul… am plans cand am vazut bucatile video de cand a fost la Antena 3
Calea de mijloc in cazul Marelui Maestru nu exista.Tonul sau acid, revoltator ii evidentiaza latura de mentor al caror remarci iti captiveaza atentia.