Există izbânzi născute dintr-un gest ce a putut părea unora nu întrutotul firesc. Când Newton împlinise douăzeci şi patru de ani, Londra, ne spun cronicile, avea nevoie de medici care să vindece urmele ciumei, de marinari care să se lupte cu olandezii şi de pompieri care să stingă incendiile foarte dese. Tânărul savant n-a fost [...]

Filed under: articole, comentarii si citate | No Comments »

“ Da, sunt recunoscător că exist şi disperat că va veni o vară în care nu voi mai putea să urmăresc cum înnegreşte lumina chiparoşii la amiază, nu e firesc la vârsta mea? Mă doare tot ce iubesc acum, pentru că presimt în orice frumuseţe sfârşitul, dar poate că aşa arată adevărata iubire. Bucură-te de [...]

Filed under: Poze, comentarii si citate | No Comments »

Fantezie şi realitate „Dacă vreţi să vă pictez îngeri, arătaţi-mi-i!”, zicea zeflemitor Courbet. Dar pictura Renaşterii e plină de îngeri pe care nimeni nu i-a văzut şi de paradisuri în care nimeni n-a locuit. Ceea ce înseamnă că artiştii au închis uneori ochii pentru a vedea mai bine. (Rugaţi-vă să nu vă crească aripi) Probabil [...]

Filed under: comentarii si citate | 5 Comments »

Dimineaţa e abia presimţită şi totuşi sunt destui călători care vin şi călători care pleacă. De ce vin? De ce pleacă? Dar e prea devreme să întreb. Filosofii, istoricii, profeţii şi toţi ceilalţi care se ocupă cu sensul existenţei dorm încă. Au citit pînă noaptea târziu şi nu pot să-i trezesc la o oră atât [...]

Filed under: poezii | 4 Comments »

Romanticul rătăceşte stând pe loc. Şi nu se înseninează niciodată cu totul. Pe cerul lui, rămâne amintirea norului, dacă norul a trecut. Sau, dacă şi amintirea se şterge, apare aşteptarea altui nor. În schimb, clasicul poate vântura mările, ca Ulise, fără să se simtă vreo clipă neliniştit. Romanticul e un braconier care nu prea ştie ce [...]

Filed under: Uncategorized | 6 Comments »

Era aproape vară atunci, era aproape vară, cu siguranţă, credeam în vară şi o aşteptam, mă gândeam ziua şi noaptea ce vară dezlănţuită va fi, era aproape vară şi nu ştiu ce s-a întîmplat, am dormit prea mult, poate, visând şi e aproape iarnă acum. (Rugaţi-vă să nu vă crească aripi) de Mirella

Filed under: poezii | 3 Comments »