7 Mai… Am plans atunci si lacrimi au pornit si acum. Insa mi-am amintit ca nu avem voie a plange, a suferi, putem doar a multumi pentru ocazia avuta…, de a il cunoaste, a il citi, a invata atitea de la el, de a fi contemporani cu Maestrul…
Dumnezeu sa il odihneasca, iar daca hindusii au, pina la urma, dreptate, ne vom reintalni, ca umili discipoli…
Cel mai mare regret al meu este ca nu am apucat sa il ascult atunci cand era in viata.L-am descoperit abia dupa ce si-a inceput calatoria fara intoarcere…Din pacate in doi ani nimic nu s-a schimbat in bine
Octavian Paler: “Ce las in urma mea: un destin sau o biografie?”
Acelasi regret il am si eu,ca n-am apucat sa-l ascult atunci cind era in viata…L-am descoperit treptat,cite un citat care imi aducea liniste in suflet,dar abia mai tirziu am aflat cine era autorul…si datorita faptului ca exista bookblog ( )!! Desi nu credea in viata de apoi (teoretic),cred ca de acolo ,din steaua Octavian Paler ne trimite raze argintii care sa lumineze invataturile care ni le-a lasat mostenire….
“Am invatat ca scrisul ca si vorbitul poate linisti durerile sufletesti…”
Multumesc,domnule Octavian Paler si iertati-ma ca v-am gasit atit de tirziu…
Ma bucur ca il apreciati acum, chiar daca l-ati descoperit mai tarziu. Eu am citit “Un om norocos” prin 1997 si am stiut atunci ca citesc randurile unui om cu adevarat special. L-am urmarit intotdeauana cu aviditate si l-am apreciat la justa valoare si atunci, la fel cum il apreciez si azi. Mi-e greu sa spun ce am simtit cand, deschizand televizorul, am citit pe banda de jos ca Dl Paler nu mai e, crezand initial ca e o greseala. Retraiesc uneori si azi amestecul acela de perplexitate, refuz de a crede, revolta si amaraciune pe care l-am simtit atunci mi-am dat seama ca nu era nici o greseala. Am avut si azi acelasi nod in gat.
Dar sper ca astfel si-a implinit poate cea mai mare dorinta, aceea de a-si reintalni parintii.
7 Mai… Am plans atunci si lacrimi au pornit si acum. Insa mi-am amintit ca nu avem voie a plange, a suferi, putem doar a multumi pentru ocazia avuta…, de a il cunoaste, a il citi, a invata atitea de la el, de a fi contemporani cu Maestrul…
Dumnezeu sa il odihneasca, iar daca hindusii au, pina la urma, dreptate, ne vom reintalni, ca umili discipoli…
Hristos a inviat!
Sunt un fan al maestrului. Blogul meu are un banner spre blogul vostru (poza). Azi am scris cateva cuvinte aici:
http://fiifericit.blogspot.com/2009/05/deja-au-trecut-doi-ani.html
Cel mai mare regret al meu este ca nu am apucat sa il ascult atunci cand era in viata.L-am descoperit abia dupa ce si-a inceput calatoria fara intoarcere…Din pacate in doi ani nimic nu s-a schimbat in bine
Octavian Paler: “Ce las in urma mea: un destin sau o biografie?”
Un drum pavat cu speranta.Un motiv pt. a fi om.
Stiu ca veti fi aici,intotdeauna
Va multumesc Domnule Octavian Paler
7 MAI….
Acelasi regret il am si eu,ca n-am apucat sa-l ascult atunci cind era in viata…L-am descoperit treptat,cite un citat care imi aducea liniste in suflet,dar abia mai tirziu am aflat cine era autorul…si datorita faptului ca exista bookblog ( )!! Desi nu credea in viata de apoi (teoretic),cred ca de acolo ,din steaua Octavian Paler ne trimite raze argintii care sa lumineze invataturile care ni le-a lasat mostenire….
“Am invatat ca scrisul ca si vorbitul poate linisti durerile sufletesti…”
Multumesc,domnule Octavian Paler si iertati-ma ca v-am gasit atit de tirziu…
Ma bucur ca il apreciati acum, chiar daca l-ati descoperit mai tarziu. Eu am citit “Un om norocos” prin 1997 si am stiut atunci ca citesc randurile unui om cu adevarat special. L-am urmarit intotdeauana cu aviditate si l-am apreciat la justa valoare si atunci, la fel cum il apreciez si azi. Mi-e greu sa spun ce am simtit cand, deschizand televizorul, am citit pe banda de jos ca Dl Paler nu mai e, crezand initial ca e o greseala. Retraiesc uneori si azi amestecul acela de perplexitate, refuz de a crede, revolta si amaraciune pe care l-am simtit atunci mi-am dat seama ca nu era nici o greseala. Am avut si azi acelasi nod in gat.
Dar sper ca astfel si-a implinit poate cea mai mare dorinta, aceea de a-si reintalni parintii.
nu credeam ca cineva poate avea atata de multa dreptate
(:((
sunt sigura ca si Dumnezeu era de acord cu el si de asta l.a chemat la El………