Frumoase zile de concediu, chiar daca au fost petrecute pe malul marii! Asta si datorita ultimei carti aparute de curand, la Editura Corint, sub iscusita indrumare a unui inspirat scriitor, Daniel Cristea-Enache. Nu va pot spune ce AROMA incantatoare mi-a luat parcurgerea celor 330 de pagini in care, doar cu anumite directii date de scriitor (destul de retinute si parca de o politete exagerata, in ciuda unei relatii foarte apropiate), Octavian Paler isi povesteste din nou, dar intr-o forma mult mai categorica, intreaga existenta.

Parca mai iubitor de viata ca niciodata pana acum, mai romantic, sentimental si melancolic cum nu l-am mai citit in nici o carte, destul de acid cu cotidianul, neimpacat cu ideea de moarte (desi uneori dadea senzatia de resemnare, invaluit de o spaima teribila), jovial si pe alocuri cu umor, Octavian Paler ne dezvolta o alta fata aici, coplesita de problemele zilnice dar interpatrunsa de un aer idealist, idilic, cum numai el o putea face! Din pacate, nu a mai apucat sa reciteasca textele scrise, astfel ca multe din idei se tot repeta pe parcursul cartii iar DCE nu a dorit sa faca o retusare, culegand doar aceste randuri, de pe eternele pagini batute la masina de scris de Maestru.

Dorinta lui de a mai prinde un anotimp calduros nu s-a mai indeplinit, dar important este ca ultimul sau text scris in cartea aceasta a fost cu luna aprilie, anul acesta, deci actualitatea parca doreste sa copleseasca totul, mai ales ca, doar la cateva zile dupa acest text, el s-a stins din viata.Sunt tare curios daca ultima sa carte, la care a tot lucrat in ultimii ani va aparea, “Calomnii mitologice”, dar, chiar daca nu va mai aparea, citind aceste randuri va puteti face un contur conceptual al ei… desi eu am citit printre randuri ca ar fi trebuit sa o termine pana in primavara.

Si cum mie nu-mi place marea iar lui Octavian Paler i-a placut la nebunie, citirea acestei carti sub mai multe rasarituri de soare dementiale nu a avut cum sa nu ma mistuie si sa ma rupa in mii de cioburi virtuale, compromisul cu mine fiind facut parca mai lesne ca oricand… Este, daca vreti, o varianta scurta despre un mare om care, rostind/scriind acum multi ani un decalog provocator, a reusit sa schimbe mult gandirea multora, victima deloc colaterala fiind si cel ce scrie acum. Ce dor imi este deja de randurile lui…

preluata de pe Kogaionon 

Filed under: recenzii de carte