In memoriam

Ce bine ar fi fost să fiu un rac autentic,

să merg constant înapoi.

Te-aş întîlni printre amintiri

şi după ce te-aş găsi nu ţi-aş mai da drumul,

te-aş tîrî cu mine înapoi,

să ne iubim tineri şi nevinovaţi,

după care, mereu înapoi, te-aş tîrî mai departe,

spre copilărie,

ne-am juca inocenţi

pînă ce, obosiţi de joc şi de inocenţă,

am dispărea într-un mit.

Dar nu sunt un rac autentic,

în zadar mă tot laud cu zodia mea,

sunt condamnat să merg înainte

şi tot ce pot e să tîrăsc între cleştii mei de rac

toată memoria mea, fără să cedez nimic, nimic, nimic,

cu riscul ca povara ei uriaşă să mă ucidă într-o zi.


Zodia Racului – Octavian Paler

9 Responses to “In memoriam”

  1. “Ceea ce nu vedem ne vede. Ceea ce nu simţim ne simte. Ceea ce nu ne lipseşte ne aparţine.”

    “Nu mi-e frică de Dumnezeu, ci de absenţa lui Dumnezeu.”

    “Cea mai mare fericire, după aceea de a iubi, e să-ţi mărturiseşti iubirea.”
    (Octavian Paler)

  2. Poveste simplă

    Si deodata amintirile-mi pecetluiesc buzele
    si deodata simt masca de piatra a sfinxului
    si surad cu buzele mele de piatra,
    totul s-a intamplat cu milenii sau cu cateva clipe in urma
    si surad chiar acestei dileme
    si masca de piatra mi se lipeste pe fata
    si n-o voi mai smulge
    decat pentru a arata sfincsilor care dorm in desert
    obrazul meu viu.

    (O. Paler)

  3. ” dar eu am văzut arzând la amiază un nor

    şi-am auzit cântecul care îngenunchea caii sălbatici,

    îţi spun, ţărmul acela nu-i simplă poveste,

    eu am văzut norul şi-am ascultat cântecul

    şi înainte de a mă învinge

    Soarele m-a făcut fericit. ”
    Octavian Paler

  4. “Această dragoste,

    această lumină care nu mă cruţă

    care mă obligă să-mi aduc totul aminte

    şi cerul aşa cum îl ştiu, strălucind după ploaie,

    cerul ca un obraz de copil.”

    Octavian Paler

  5. “Am lăsat în urmă atîtea mări şi greşeli

    încît mă întreb, de ce trebuiau toate acestea?

    De ce ne trebuiau remuşcări pentru a învăţa să iubim?

    De ce trebuiau toate acestea, de ce?

    Da, trebuiau.

    Trebuiau, poate.

    Trebuia poate să fim mai întîi vinovaţi

    pentru a învăţa să iubim.

    Trebuia să greşim

    pentru a cunoaşte sfîrşitul greşelii”

    Octavian Paler

  6. “Suntem obosiţi, dar acum ştim ceea ce ştiu şi zeii.

    Şi poate chiar mai mult. Am descoperit în noi înşine

    lucrul cel mai important pe care trebuie să-l ştie un om.

    Această dragoste,

    această lumină şi vîntul care nu ne cruţă.

    care ne obligă să ne-aducem totul aminte… “

  7. [...] “Şi totuşi eşti plin de singuratate, Galilei” [...]

  8. Dar datorita dragostei tale siberiene, ne intalnim aici, si nu numai, toti lenesii iubitori de Adevar…

  9. [...] din In memoriam – Octavian Paler Rate this: EmailPrintLike this:LikeBe the first to like this [...]

Leave a Reply