Toate sunt diferite
“Una din prejudecatile lumii noastre este nevoia de a pune etichete, de a clasifica totul; oamenilor li se pare ca au si inteles ce au clasat.” – Viata pe un peron
Fiecare dintre noi, fiecare actiune, fiecare intamplare e diferita, are caracteristicile sale aparte, incomparabile. Sunt trasaturi care nu pot fi pur si simplu luate si aruncate intr-o oarecare categorie. Fiecare clipa e unica in felul ei, iar incadrand totul in sabloane inguste, nu vi se pare ca de fapt punem totul in categoria normalitatii, ca aducem totul la mediocritate?
Si atunci de ce facem asta? Pentru ca ne e mai simplu. Pentru ca vrem sa fim mai “eficenti”, si ni se pare ca pierdem adesea timupl analizand fiecare persoana, fiecare intamplare. Ne e mult mai usor sa ii etichetam pe cei de langa noi dupa primele 2 minute si sa uitam apoi, ca macar din cand in cand sa mai aruncam cate o privire sa vedem daca acea eticheta li se potriveste in vreun fel.
Nu ne-ar strica mai multa rabdare, mai multa atentie, mai multa curiozitate inainte de a cataloga totul, si inainte de a ni se parea ca am si inteles tot ce am catalogat. Atunci cand incercam sa etichetam tot ce ne inconjoara, ar fi bine sa ne amintim ca adesea ne ia o viata sa ne intelegem si “catalogam” pe noi insine si ca adesea ne scapa destul de multe detalii atunci cand incercam sa incadram o persoana sau o intamplare in anumite sabloane.
Filed under: comentarii si citate
De ce sa le spunem “etichete”? Le putem spune interpretari, mai mult sau mai putin exacte, subiective in mod sigur.
Dar e necesar sa-ti folosesti sabloanele (adica experientele pe care le-ai trait pana acum) ca sa…te poti orienta.
Cred ca ideea este sa nu folosesti sabloane rigide si sa nu clasezi fara drept de apel.
Cata lume stie despre capacitatile dumneavoastra ?
Oricum abia astept sa pun mana pe un volum
Stiti la ce ma refer
de-al dumneavoastra.
Putere de munca va doresc.
Oare putem trai fara a pune etichete sau fara dorinta de a eticheta totul? Nu cred.Mai mereu caracterizam personaje, le dam un inteles, adaugam sau le scadem valoarea.Cel mai dezirabil ar fi sa adaugam valoare.In acest fel se poate crea ceva durabil in timp.De acord cu tine Gabi.Chiar nu ne-ar strica mai multa rabdare,mai multa atentie sau mai multa curiozitate inainte de a cataloga totul.Doar ca ar trebui sa ne insusim o calitate pe care o intalnim doar marii batrani ca Socrate, Platon sau Aristotel, si anume: intelepciunea.
E in firea noastra, sa incercam sa interpretam in functie de experientele trecute, actiuniile prezente. Idea e ca trebuie sa avem mai multa rabdare si sa manifestam mai multa curiozitate inainte de a incadra “totul”. Iar o data ce am facut asta, sa gasim timpul pentru a revedea, pentru a completa sau modifica valoarea initiala, altfel spus sa nu ne multumim cu limitari inguste si incadrari rigide.
Omul intotdeauna se regaseste in fiinta sa meticuloasa de a descoperi nu doar cerul si pamantul..cat si raiul si iadul.Adesea in noi curge prin vene cumpatarea,intristarea, dar si disperarea…si atunci ce facem?apelam la amintiri la regrete,ne derulam inapoi propria experienta,oare de ce?pt ca tot ce nu am iubit la timpul lui s-a pierdut dar oare pt totdeauna sau e caracterul unui introvertit .Ne pripim sa facem calcule sa tragem concluzi,opinii si pareri despre alti…in loc sa tragem concluzi despre noi insine.Cea mai mare preocupare a omului e chiar el,omul.Cu toti avem idei si principii diferite, si uneori am mahnirea sa spun ca omul adesea trebuie sa se dezvolte intr-un cadru ilegal,irational .