“In “Noaptea instelata” a lui Van Gogh exista cer, exista munti si-un chiparos. Atat. Atat ? Cerul e cuprins de un uragan care anunta parca Judecata de Apoi. Muntii seamana cu valurile unei mari in furtuna. Chiparosul s-a schimbat in flacara neagra. In toate e o neliniste care ne trimite cu gandul la nelinistea din ochii lui Van Gogh. “Noaptea instelata” a parut multora pupila lui dilatata” Calomnii mitologice

Perceptia lumii exterioare este ca lectura unei carti : preocupati de sens, uitam forma literelor care compun textul, de indata ce le-am vazut. Vedem de obicei padurile si arborii indepartati in verde, iar lanturile de munti in cenusiu-albastru; cenusiul-albastru devine pentru noi culoarea departarilor. Dar daca schimbam conditiile observatiei si privim peisajul pe deasupra bratelor, de indata culorile isi pierd relatiile cu distantele aparand pure, cu nuantele lor reale. Recunoastem atunci ca cenusiul-albastru al departarilor este adesea un violet destul de saturat, iar verdele vegetatiei se transforma in mod imperceptibil in acel violet, trecand prin verdele-albastru. Deosebirea vine din faptul ca senzatiile sunt apreciate in ele insele si nu ca semne care nu au importanta decat prin imaginile pe care ele le suscita. In perceptie exista senzatii si ceva in plus. Care este natura acestui supliment ?

Filed under: comentarii si citate