O viata intreaga de frumusete
“Doamne, cum ne-am despărţit cu toţii. Poate că şi prietenia şi iubirea nu merită, într-adevăr, să fie trăite, dacă nu sunt veşnice. O viaţă întreagă de frumuseţe, asta ar însemna ceva, într-adevăr.”
Probabil ca in fiecare din noi exista teama de a ne angaja profund intr-o relatie de iubire sau de prietenie, mai ales atunci suntem constienti ca “in lumina exista si umbre si ca fericirea este uneori dureroasa” (Caminante). Putem sa ne iluzionam spunandu-ne ca am devenit mai intelepti prin experientele traite, ca nu ne vom mai lasa amagiti si vom ocoli prudenti tot ceea ce ne-ar putea provoca o suferinta pe care nu o meritam. Totusi, vine intrebarea: “La ce mai foloseşte o înţelepciune care nu îngăduie măcar un dram de fericire?” (Mitologii subiective).
“Nu există viaţă mai pustie decât una care n-a iubit nimic, ştiind că într-o zi va pierde totul” (Mitologii subiective). Pentru ca, in cele din urma, “moartea pune punct şi iubirilor, şi luptelor. Fiecare rămâne atunci cu cât a iubit sau cu cât a luptat. Mai are timp, poate, doar să regrete că n-a iubit şi n-a luptat destul sau că a trăit ca un şarpe singur, care nu şi-a găsit alt şarpe cu care să se iubească sau să se lupte” (Viata pe un peron).
“Există, poate, o clipă în viaţa fiecăruia când vede limpede că nu negaţia este rostul lui” (Scrisori imaginare). Pornind de la acea clipa, cred ca putem incepe sa ne construim o viata intreaga de frumusete. Si cred ca sansele noastre de reusita vor creste considerabil atunci cand vom realiza ca “A iubi înseamnă, poate, a lumina partea cea mai frumoasă din noi”(Scrisori imaginare), dar, totodata, atunci cand ne vom putea spune noua insine cu sufletul impacat “Sunt liber pentru că nu mă tem să iubesc ceea ce va muri” (Mitologii subiective).
Filed under: comentarii si citate
Alex, felicitari pt toate articolele tale;“Sunt liber pentru că nu mă tem să iubesc ceea ce va muri”….stii?ma intreb daca asta e forma reala a libertatii;iar daca e at cati suntem cu adevarat liberi?
Multumesc frumos, Catalin.
O fraza destul de frapanta, nu-i asa? Nu stiu daca e forma reala a libertatii, dar mie mi se pare ca e destul de aproape. Si daca am putea sa o aplicam, cred ca am putea sa luminam mult mai des acea parte frumoasa din noi. Pentru mine ramane un deziderat la care incerc sa lucrez
“Sunt liber pentru că nu mă tem să iubesc ceea ce va muri”…
Eu cred ca e o parte esentiala a libertatii. Se poate pleca de aici, ori se poate ajunge aici…
Mirella, si eu tind sa cred acest lucru. Probabil ca multi dintre noi ajungem aici dupa diferite “plecari ratate” :). In acelasi timp, poate fi un punct de plecare pentru a ne cunoaste si a construi mai departe.
“Doamne, cum ne-am despărţit cu toţii” - am recitit propozitia asta de nenumarate ori si tot nu pot sa inteleg. E un fel de mirare, o constatare dureroasa , o rugaciune , un regret … sau poate din fiecare cate ceva.
Si intr-adevar ramai cu ceea ce ai iubit si cu ceea ce ai luptat fara sorti de izbanda , caci in fata mortii nimeni nu are . Nu ma tem de dorul care mi-a ramas in urma ca o grea povara pentru ca am fericirea ca a facut parte din viata mea.
Lavinia,
Din pacate, orice are un sfarsit mai devreme sau mai tarziu. Daca acest lucru e bine sau rau este discutabil, pentru ca, in cele din urma, un sfarsit e si un inceput. Cred ca putem avea “o viata intreaga de frumusete” daca ajungem sa intelegem acest lucru, sa privim lucrurile din acesta perspectiva si ramanem deschisi sa traim sentimente care aduc fericirea in viata noastra, fara sa le conditionam de ceva anume.
Am un prieten care spunea ca nu mai citeste beletristica de cativa ani deoarece cartile bune sunt si triste. Raportand la a citi, poate ca nu influenteaza atat de mult, nu se poate face o afirmatie definitiva. Dar, raportand la viata, sa nu iubesti ceva doar pentru ca acel ceva urmeaza sa moara inseamna a nu trai.
P.s. Felicitari pentru articol!
Multumesc frumos, Silvia.
Referitor la ceea ce zicea prietenul tau, poate fi si asta o optiune, dar cred ca, mai degraba, e “o scuza reala, dar, totusi, nesincera”, cum spunea Paler, referindu-se in alt context la “pudorile” noastre
.
Iti dau dreptate, teama de a nu trai sentimente pentru ca acestea pot avea un sfarsit echivaleaza intr-un fel cu a te pune de unul singur in postura de a nu trai.
Ma bucur ca ai revenit cu comentarii si te mai astept
!