“(…) Ar fi de discutat, eventual, o latura psihologica a actualului conflict intre generatiile de la noi. Conflict care face parte, ca fenomen, dintr-o regula. Deoarece e firesc, si a fost totdeauna firesc, ca batranii sa-i indispuna pe tineri, mai ales atunci cand tin neaparat sa dea sfaturi in numele prejudecatii stupide ca batranetea te face si intelept. Ca sa progreseze, o societate nu-si poate pierde timpul cu melancolii. Asta ar duce-o la stagnare si decadenta. Batranii au prea mult trecut in ei pentru a fi, asemenea Americii (ajutata de istoria ei subtire), deschisi tuturor posibilitatilor. E ridicol sa-i recomanzi unui tanar sa se lege cu lanturi intr-un respect batranicios.

Altceva m-a tulburat pe mine in povestea cu “generatia expirata”: ura pe care am simtit-o (m-am inselat, oare?) in spatele teoriei. E trist sa traiesti intr-o tara in care batranetea e o culpa, nu doar o povara. Dar cine recunoaste ca uraste? Vorbeste de principii. De altele. Asa ca orice polemica pe tema asta ar fi inutila.

Trec, deci, la unicul lucru pe care l-as putea pune, eventual, in discutie in calitatea mea de octogenar care face, inca, umbra pamantului fiindca Dumnezeu e neglijent sau ingaduitor. In curand, presedintele Basescu va merge in Parlament sa anunte natiunea ca, in urma expertizei facute de comisia Tismaneanu, s-a decis sa condamne oficial comunismul. Perfect. In sinea mea, eu am condamnat comunismul demult, de cand am gasit taria de a accepta ca important nu e doar ce face istoria din noi, ci si ceea ce facem noi cu ceea ce face istoria din noi. Dar ma tem ca si de data aceasta vom asista la o specialitate romaneasca: aceea de a inlocui explicatiile cu scuze. Mai exact: ma tem ca va fi condamnat comunismul fara a recunoaste ca el s-a servit de vechi mizerii ale psihologiei noastre.

N-as vrea sa insist. Ma multumesc sa intreb: a vazut cineva vreun manual de istorie in care sa se spuna ca rasculatul Horea a fost blestemat prin biserici de preoti romani inainte de a fi prins? Li se spune elevilor la scoala ca Tudor Vladimirescu a fost arestat in mijlocul pandurilor sai? Sau ca la intrarea lui Mackensen in Capitala, in primul razboi mondial, au existat foarte multi bucuresteni care i-au ovationat pe nemti? Ne-am scuzat mereu oportunismul (deloc “expirat”!) cu argumentul luat de la Miron Costin ca nu omul e deasupra “vremilor”, ci “bietul om” e “supt vremi”.

Si tot asta facem si azi.”

Articol publicat in Cotidianul, 27 Noiembrie 2006

Filed under: articole