“Paradoxal, ca sa putem avea indoieli trebuie ca macar in unele lucruri sa credem anxiomatic. Altminteri, spiritul nostru ar risca sa se prabuseasca in golul propriilor intrebari. Cred ca din aceasta nevoie s-au nascut si miturile, punctele de sprijin, de echilibru, asigurate prin fictiuni cand nu s-a putut altfel. Am stat uneori sa ma intreb de ce Olimpul n-a fost escaladat de nimeni in antichitate. Nu-mi inchipui ca intre atletii incununati cu lauri si celebrati de Pindar nu s-ar fi gasit unul capabil sa urce pana in varful Olimpului. Nu cumva grecii s-au ferit instinctiv sa-si ucida fictiunile? Nu cumva, in secret, ei s-au temut ca vor gasi muntele gol, nelocuit de nici un zeu, si, atunci, daca scepticismul le-ar fi pustit credinta, miturile, necunoscutul s-ar fi deschis in jurul lor abisal? Frica de prea multe indoieli era mai mare decat frica de zei imaginari si de aceea una o inlocuise pe cealalta. Olimpul, ca simbol, nu e obligatoriu sa fie un munte. El poate fi foarte bine cladit din placerea de a sta la soare si din apa unei mari.” - Drumuri prin memorie

Asa cum exista intrebari pe care ni le punem, fara sa asteptam un raspuns, nu credeti ca exista si lucruri in care credem, fara sa ne punem intrebari? Le putem numii puncte de sprijin, iluzii, mituri. Credem in ele pentru ca asta ne ajuta sa mergem mai departe, pentru ca asta ne ofera un reper, o siguranta aparenta, atunci cand ne simtim rataciti intr-o lume a incertiudinilor.

Punem adesea sub semnul intrebarii lucruri aparent sigure, dar ne cream in acelasi timp iluzii si nu ne indoim de ele. Se pare ca avem nevoie de un punct la care sa revenim mereu, o credinta in care sa credem nebuneste, un punct de sprijin de a carui existenta, certitudine sau credibilitate sa nu ne indoim. Ne-ar fi mai greu sa avem pana si indoieli daca nu am aveam un supor cel putin iluzoriu la care sa stim ca putem revenii mereu.

Filed under: comentarii si citate