“El nu-si gaseste nici odihna, nici fericirea. E blestemat sa ramana un nomad. E dominat de o pasiune inepuizabila care, insa, il lasa mereu cu mainile goale. Vrand sa iubeasca toate femeile, nu va iubi niciuna.Si incepand prin a nu se lasa prins in mrejele niciunei iubiri, sfarseste prin a deveni un haituit. Surasul sau insolent nu mai poate ascunde adevarul. In ciuda alergaturii lui, nu va ajunge niciodata in locul unde o imbratisare descopera eternitatea. Dragostea nu-i arata decat partea ei efemera. Cea care moare dupa prima imbratisare si care ucide la prima atingere. [...]

Poate ca n-are nici amintiri. Si ce sa-si aminteasca? In urma lui nu exista decat un lung sir de clipe care nu i-au dat nimic pentru viitor. El isi arde trecutul pe masura ce-l paraseste. Nu are incredere decat in clipa pe care o atinge, dar tocmai aceasta clipa ii arata de fiecare data ca s-a inselat. In fiecare dorinta satisfacuta intalneste deceptia. Cucereste fara sa posede niciodata. Elanul sau se prabuseste de fiecare data in gol.
Pe de alta parte, el stie ca a se opri din aceasta cursa inseamna a accepta moartea.” – Scrisori imaginare A Cincea iubire

Filed under: Scrisori imaginare, comentarii si citate