“Mucosul de care va vorbesc nu vazuse niciun al sat in afara de Lisa. Citea, poate tocmai in iarna aceea primul roman politist din viata sa (a doua carte citita dupa Biblie) : Omul din Maroc. Dar nu pricepea nimic, probabil, si, evident, habar n-avea cam pe unde se afla Marocul. Nu sunt sigur nici ca auzise de Bucuresti! Tot ce stia e ca romanii s-au batut cu turcii si ca “Domnul Stefan” ii snopise in bataie pe pagani. Inca nu descoperise nici faptul ca de Craciun oamenii obisnuiesc sa faca daruri.(…) Nu cred ca e vorba doar de faptul ca la batranete  memoria infrumuseteaza inceputurile, dandu-le un sens pe care nu l-au avut, poate, si ca noutatile par terne.” Convorbiri cu Octavian Paler/Daniel Cristea-Enache

Nu stim cand anume Octavian Paler s-a apropiat cel mai mult de starea in care sa se hraneasca din visare. Insa a facut-o cu intensitate si maestrie in toata opera sa.

Cat de mic este cosmosul, cat de jalnic si de plapand este in comparatie cu luciditatea umana, cu o singura amintire individuala si cu exprimarea ei in cuvinte.Pentru amintirile si impresiile copilariei suntem foarte recunoscatori. Ele ne-au calauzit spre un veritabil Eden de senzatii vizuale si tactile. Nimic nu este mai placut sau mai ciudat decat sa meditezi la acesti primi fiori. Ei apartin armonioasei lumi a copilariei perfecte si ca atare detin in memoria noastra un contur plastic firesc, care poate fi trasat aproape fara efort. Abia cand apar amintirile adolescentei, memoria incepe sa devina capricioasa si posaca.In ceea ce priveste capacitatea de a inmagazina impresii, copiii trec printr-o perioada de geniu, de parca destinul incearca sa fie drept cu ei, daruindu-le mai mult decat li se cuvine, avand in vedere cataclismul care urmeaza sa lichideze lumea pe care au cunoscut-o. Geniul va  disparea dupa ce totul a fost inmagazinat, asa cum se intampla cu unii copii mai speciali, copii minune, care flutura baghete de dirijor sau imblanzesc piane uriase si care in cele din urma ajung muzicieni de mana a doua cu boli ciudate si priviri triste.

Dar chiar si asa, misterul individual il va chinui in continuare pe memorialist.

Nu poti gasi nici in mediul inconjurator si nici in ereditate instrumentul care  modeleaza  si care imprima vietii complicatul filigran al carui model devine vizibil doar atunci cand lumina artei este facuta sa razbata prin tichia de mascarici a vietii.

Filed under: comentarii si citate