Plăcerea de a trăi.

Pofta de a mă trezi dimineaţa. Şi de a lupta pentru a-mi îndeplini visul. Mi-a întărit convingerea că a fi impertinent nu e un defect. Ci o mare calitate. Această cuminţenie ipocrită pe care ne-a impus-o actualul sistem de învăţământ, unul cu puternice rămăşiţe sovietice este semnalul mediocrităţii. Este frâna de mâna trasă dezvoltării noastre. Ca individualităţi. Şi ca popor.

Nu cred în moarte. Viaţa va triumfa până la urmă. Este viaţa din ochii fiecărui visător. Din privirea fiecărui nebun care refuză înfrângerea. Resemnarea e scuza oamenilor mici. Chiar avem degeaba o viaţă? Chiar ne-am născut de pomană?! Pentru a ne văieta şi a privi cum România este patria gunoiului?

Cuiele bătute în sicriul lui Octavian Paler sunt gloanţele trase asupra viitorului nostru. Marele scriitor ne îndeamnă să luptăm. Pentru noi o facem. De noi depinde dacă îi permitem morţii să ni-l fure. De noi depinde să schimbăm ceea ce l-a scârbit profund. O Românie a bodyguarzilor, a pornografiei politice şi a unei egalităţi în faţa legii în care unii sunt mai egali decât alţii. O Românie a mârlăniei şi a mitocăniei. O Românie sumbră.

Eu refuz o asemenea ţară! Vreau altceva ! Vreau zâmbet. Vreau speranţă. Vreau ca românii să citească mai mult. Vreau să închidă televizorul. Asta am învăţat de la Octavian Paler ! Am învăţat să visez ! Şi să-mi urmez visul. Am învăţat să plâng dupa un eşec. Pentru că e semnul progresului. Al faptului că îmi doresc mai mult. Şi că sunt aproape de reuşită!

Când scriu aceste rânduri, la mine la Focşani plouă. E semn de belşug! E motiv de bucurie! E prilejul unui gând bun. Octavian Paler şi-a dorit enorm ca tinerii să gândească pozitiv. Şi să facă zi de zi câte un pas spre fericire.

Vă mulţumesc pentru aceste lucruri, domnule Paler! Vă mulţumesc pentru cărămida pe care aţi pus-o la dezvoltarea mea ca om. Tinerii nu v-au uitat. Şi asta pentru că niciodată nu v-au lăsat să plecaţi de lângă ei.

Asta e România pe care mi-o doresc. Şi pe care o voi avea!

Filed under: comentarii si citate