Acest articol este scris de Ana Maria Stroescu. Articolul Anei s-a clasat intre cele mai bune 3 ale concursului “Viata cu Octavian Paler”.

Doamne Dumnezeule ce mult mi-a marcat viata acest mare Om!

Cu cata voluptate i-am sorbit cuvintele si cata bucurie zbuciumata a lasat in mintea fiecaruia dintre noi. As vrea sa spun nu ce mi-a daruit Octavian Paler mie, ci ce a daruit Omul Paler unei intregi natiuni. As incepe prin a va povesti ca Octavian Paler a tinut loc de tot, de mangaiere, de foame, de frig, de sete si chiar de medicamente. Si nu spun vorbe goale e ceea ce am vazut si trait. Cunosc o doamna, pensionara cu maniere si o minte alese .

Traieste intr-o veche casa boiereasca insa dintr-un venit extrem de mic. Traieste alaturi de piscile ei si de amintirile unei vieti marcate de civilizatie. Si e fericita atunci cand din putinul ei reuseste sa puna deoparte cativa banuti pentru a mai cumpara o carte. A renuntat si la micile ei placeri pentru a reusi sa stranga banii necesari cartilor.

Si e fericita. Alaturi de ea sunt toate cartile scrise de-a lungul vremii de Octavian Paler. Toate sunt cu doamna Mariana, langa patul in care doarme cu pisicile. Nu a pierdut nicio carte, nicio emisiune de televiziune in care a fost invitat Octavian Paler si a suferit atunci cand a aflat ca scriitorul si-a inchis calimara .

A suferit pana intr-o zi in care mi-a spus: “Mie nu mi-e frica de moarte. Sunt sigura ca acolo, in steaua in care o sa ajung o sa intalnesc toti oamenii pe care i-am iubit si apreciat in viata asta terestra. Fiecare va fi in steaua lui si eu alturi de ei.” Cu gandul asta doamna Mariana, reciteste ori de cate ori dorul o mistuie, o opera a Celui care Este, Octavian Paler.

Si acum cred ca stie toata lumea ce mi-a lasat mie Octavian Paler.

Filed under: comentarii si citate