Marea intelepciune
“Intelepciunea e plina de restrictii: sa nu faci,sa nu dregi,sa te abtii.Or,daca retinerile ar avea valoare,ar insemna ca eu am fost de mic intelept.Lipindu-ma de ziduri,stand mereu in defensiva,am facut ce recomanda inteleptii.Si ce-am reusit? Sa trec niste “balti”.Am pierdut nenumarate ocazii de a iesi din barlogul vietii interioare.M-am umplut de melancolii,precum cainii de purici.M-am ales cu intelegerea ireparabilului” Desertul pentru totdeauna
De cele mai multe ori preferam trecerea “baltilor” in detrimentul marilor,oceanelor pentru ca sunt sigure,linistite si au un avantaj astronomic: reusim sa supravietuim nevatamati vicisitudinilor “baltii”. Supravietuim….si pentru un timp suntem bucurosi de aceasta reusita…bucurosi dar nu fericiti. Bucuria se evapora la fel de repede ca tamaia,un miros puternic care te trezeste dar dispare. Odata treziti realizam ca am ales atat in trecut cat si in prezent calea inteleapta,calea propovaduita de inteleptii din jurul nostru sau de “elite”.
La ce ne ajuta intelepciunea? Raspunsul e unul singur: la cunoasterea ireversibilitatii: “orice revenire,e probabil,o iluzie,chiar daca o dorim cu tot dinadinsul.Nu mergem decat inainte.”(Viata pe un peron) Trebuie sa urmam calea inteleapta deoarece este dorinta suprema ca noi sa fim transformati in “sclavi fericiti” docili,sfiosi,maleabili care sa corespunda cerintelor comune.Dar daca refuzam sa fim intelepti,atunci putem fi catalogati drept razvratiti?Foarte probabil ca vom fi considerati razvratiti,sau poate ca nu! Poate ma insel amarnic,dar este de-a dreptul sublim sa avem curajul de a ne dezice de intelepciune,sa incercam trecerea marii involburate,fioroase,implacabile,sa ajungem la malul fericirii! In acel moment inteleptul e dat uitarii si apare un om nou,un fericit,pentru ca viseaza,spera,iubeste,pentru ca a iesit din hibernare,a reusit sa gaseasca iesirea din “barlogul vietii interioare”.
Azi continuam sa respectam marea intelepciune?Spre rusinea mea eu o voi continua…Dar maine?
“Omul e mai maret cu cat incearca mai incapatanat imposibilul.”
Filed under: comentarii si citate
Adesea ne complacem intr-o “intelepciune cuminte”, insa unoeri trebuie sa avem curajul sa iesim in afara ei si sa infruntam “marile incercari ale vietii”. Desi nu pot sa neg faptul, ca uneori micile succese ne aduc mari bucurii.
Cum spune Paler e aceea intelepciune “care ne recomandă să calculăm fiecare pas, cu atenţie, pentru a evita o “nebunie””. Dar ce viata obtinem fara un dram de nebunie?
Felicitari pentru articol, Catalin!
Citind acest articol,m-am regasit in acel om maret care incearca incapatanat sa atinga imposibilul.
Multi dintre noi aleg in viata calea simpla…metoda din aproape in aproape..sarind balta dupa balta si supravietuind inca o zi.Eu am ales sa fiu razvratita…sa imi dorec sa ating stelele de pe cerul meu..si pot spune cu certitudine …la fel cum zicea un mare scriitor…atunci cand iti doresti ceva cu adevarat,tot universul comploteaza in favoarea ta.
Sincere felicitari pentru articol Catalin
[...] 2. “Omul e mai maret cu cat incearca mai incapatanat imposibilul.” O, da. In asta cred. Ca ne suntem datori sa incercam macar imposibilul. [citatul e de aici] [...]
sunt de acord cu tine ,intelepcinea e lumea interioara si a fi fericit inseamna sa evadezi din ea si sa traiesti fara inhibitii in realitate ( interiorizarea si miscarile calculate numite intelapciune sunt efectele lipsei de incredere si iubire de sine -nu mandrie ) dar niciuna nu e “rea” sunt doar doua posibilitati pe care universul ni-le expune in anumite momente si cel mai frumos ,cred eu ,este sa stim sa le primim .( sa stim cand sa mergem odata cu universul , cand sa mergem impotriva lui si cand sa il patrundem )
Fara sa vrei..sau cu stiinta..in acest articol ai gasit o clasificare interesanta si foarte reala a oamenilor:cei care vor sa urmeze sfatul inteleptilor..si cei care au curaj sa iasa din tipare.
Stii de multe ori e bine sa alegi sa sari numai balti…dar se spune ca in viata daca nu risti nu castigi..asa ca poate ar fi bine cateodata sa “ne razvratim” si sa incercam sa sarim si peste “mari”.
P.S.:Super modul de abordare:)
@ Adela,este adevarat ca de multe ori micile succese ne aduc mari bucurii.eu cred ca trebuie sa existe un oarecare echilibru intre “intelepciune” si “nebunie” ,dar cu un procentaj favorabil “nebuniei”:)
Multumesc pentru comment si pentru felicitari!
@ Ella,ma bucura nespus de mult faptul ca te regasesti in acel om maret dornic de atingerea nepretuita a imposibilului.Sper ca tot universul sa comploteze in favoarea ta:)
Multumesc pentru sincerele tale felicitari,cat si pentru comment !
@ Andrei, ma onoreaza recomandarea pe care ai facut’o pe blog’ul tau:) Multumesc !
@ Milena,multumesc pentru comment.Nu cred ca intelepciunea poate fi asemuita lumii interioare,ci dupa parerea mea este o lume a restrictiilor,o lume in care nu iti manifesti adevarata personalitate,esti mereu in defensiva.Sunt de acord cu tine,nici una dintre cele 2 variante(poate sunt mai multe si nu le vad eu) nu sunt “rele”.:)
@ AnaMaria,iti multumesc pentru comment,e adevarata zicala …”nu risti,nu castigi!”dar eu am intalnit de cateva ori(din pacate nu eu personal,desi mi’ar fi placut) chiar reversul…”nu risti si castigi”:)).
In primul rand tin sa te felicit !
Ideea care emana din cele scrise de tine este aceea ca ,noi,oamenii obisnuiti, ar trebui sa avem acea “nebunie” care sa ne transforme in niste “viteji” , in niste “conquistadori”,in niste persoane hiperactive.Finalul vazut de tine,ca urmare a acestei schimbari,ar fi “un om nou,un fericit”.Chiar sugerezi in final,nasterea omului nou,cu iesirea sa din “hibernare” care si-a gasit sau regasit (!?) drumul.
Chestia cu “omul nou”,cu transformarea noastra in supraoameni,in vesinici razvratiti (“revolutionari” era cuvantul la moda acum nu mai mult de 20-30 de ani) mi se pare o utopie.
Dl. Octavian Paler,provine dintr-o comuna de langa Fagaras,Lisa se numeste,o comuna in care oamenii sunt intelepti.Daca am folosit cuvantul “intelepti” l-am folosit cu sensul de “cuminti”.
La un moment dat te intrebi “la ce ne ajuta intelepciunea?”,pai hai sa vedem,este cumva gresit sa cunosti esenta legilor fundamentale ale naturii si societatii care ne guverneaza viata ?Este cumva gresit sa intelegi si sa judeci adanc lucrurile?
Eu cred ca nu ,si mai cred ca dl. Octavian Paler tocmai asta vroia sa ne transmita,sa judecam lucrurile adanc ,sa patrundem esenta lor,sa nu repetam greselile trecutului – mai mult sau mai putin indepartat – sa fim vizionari,sa nu copiem ca fiind bune ,obiceiurile venite de aiurea sub pretextul ca sunt la moda sau ca “asa face toata lumea”.
Pentru a fi intelept trebuie sa urmezi calea cunoasterii,trebuie sa ai acea capacitate de a patrunde esenta lucrurilor si de a diseca pana la cea mai mica particula a fiintei,sa vezi totul acolo unde nimeni nu vede decat intuneric,trebuie sa vezi particulele care formeaza “impresia” de intuneric.
“A gandi corect ? Apartin prin sperantele mele celor care,daca n-au alt merit,cel putin nu si-au pierdut increderea ca n-au venit pe lume pentru a fi simple obiecte la discretia mortii.”
“Scrisori imaginare” – Octavian Paler
Multumesc mult pentru felicitari !
“ideea care emana din cele scrise de tine este aceea ca ,noi,oamenii obisnuiti, ar trebui sa avem acea “nebunie” care sa ne transforme in niste “viteji” , in niste “conquistadori”,in niste persoane hiperactive.Finalul vazut de tine,ca urmare a acestei schimbari,ar fi “un om nou,un fericit”.Chiar sugerezi in final,nasterea omului nou,cu iesirea sa din “hibernare” care si-a gasit sau regasit (!?) drumul.”
Da!Ne trebuie acea nebunie si ar fi frumos sa fim niste viteji,sau cum spui conquistadori.Eu sunt de parere ca excesele dauneaza grav,de aceea trebuie sa existe un echilibru intre intelepciune si “nebunie”.As da chiar si un procent fiecaruia intelepciune 48%,iar “nebunie”51%,restul de 1% este taina sufletului .Am observat la foarte multe persoane inexistenta unui echilibru intre cele doua,precum si starea lor sufleteasca,lipsa fericirii.Renegarea intelepciunii este o nerozie,eu nu o reneg ci vreau doar sa o completez,pentru ca intelepciunea fara “nebunie” nu are mari reusite.
” Chestia cu “omul nou”,cu transformarea noastra in supraoameni,in vesinici razvratiti (”revolutionari” era cuvantul la moda acum nu mai mult de 20-30 de ani) mi se pare o utopie.”
“Omul nou” e defapt unul vechi….omul e prin natura sa un revoltat,iar daca ne uitam in jur sunt tot mai putini revoltati(cateva exemple de revoltati:Cioran,Tutea,etc) ..multi adaptati,conformisti,foarte multi “maleabili”.era mai mult o insinuare.”omul nou” e fericit atunci cand descopera ca nu este doar un consumator,un sclav al celor care inca doresc sclavagia(care exista).
“Dl. Octavian Paler,provine dintr-o comuna de langa Fagaras,Lisa se numeste,o comuna in care oamenii sunt intelepti.Daca am folosit cuvantul “intelepti” l-am folosit cu sensul de “cuminti”.”
Eu ii admir pe toti acesti “intelepti ” deoarece si eu faceam sau poate ca mai fac parte din acesti oameni “cuminti”:)
“La un moment dat te intrebi “la ce ne ajuta intelepciunea?”,pai hai sa vedem,este cumva gresit sa cunosti esenta legilor fundamentale ale naturii si societatii care ne guverneaza viata ?Este cumva gresit sa intelegi si sa judeci adanc lucrurile?”
La prima intrebare pot sa iti raspund ca este esential sa cunoastem esenta legilor fundamentale ale naturii,si este cu atat mai bine sa cunoastem legile fundamentale ale societatii care ne guverneaza viata,dar aici va intervini razvratitul,sau mai bine zis revoltatul.Ne convine societatea care ne guverneaza viata??Suntem intelepti,intelegem si judecam adanc……incercam sa nu repetam greselile trecutului(asa e trebuie sa reparam greselile facute),cand trecutul se desfasoara intr’o forma terifianta
“sa fim vizionari,sa nu copiem ca fiind bune ,obiceiurile venite de aiurea sub pretextul ca sunt la moda sau ca “asa face toata lumea”.” un adevar dezastruos care se intampla sub ochii nostrii ,turma,cred ca este o incercare a depersonalizarii omului
Camil,multumesc pentru comment si sper ca am putut sa explic unele lucruri desi sunt sigur ca ar trebui sa adaug multe completari.
Chestia, cu “omul nou” – spui la un moment dat ca “omul nou” nu e chiar atat de nou – e ca inaintea ta au vrut sa scoata de pe banda istoriei ,”oameni noi”, fascistii si comunistii .Toti spuneau ca acel om va fi fericit si la randul lui va aduce fericirea celorlalti.Nimic mai fals!Nu au reusit acest lucru ,nici unii ,nici altii.
Am vazut procentele pe care le-ai avansat,ce formula detii de dai acele cifre cu maxima exactitate,cu precizia unui cantar farmaceutic ?Dar daca procentele corecte sunt 40% intelepciune,55% nebunie si 5% “taina sufletului “,cum ii spui tu ? Sau poate sunt alte proportii, sau poate apar si alte “ingrediente” de care tu nu tii seama ?
Cunoasterea legilor fundamentale tocmai asta face ,duce la schimbarea societatii in functie de nevoile ei la un moment dat. Aduce schimbarile de care avem nevoie .
Am spus ca nu trebuie sa mai r e p e t a m greselile trecutului nu sa le reparam,trebuie sa ne concentram atentia in viitor si nu in trecut. Pentru ca riscam ca dintr-un prea marea entuziasm sa facem aceleasi greseli pe care le-au facut si predecesorii nostri,si sa constatam,la un moment dat ,ca ne invartim intr-un cerc din care sa nu putem iesi.
Creearea unui “om nou” nu este tot o forma de depersonalizare ? Sau este o forma a depersonalizarii omului care ne convine ?
Creerea omului nou NU este o forma de depersonalizare!Depersonalizarea este actuala,procesul ei se manifesta intens prin gnosticism,deteritorializare,distrugerea treptata a culturii si lista poate continua.Dupa parerea mea depersonalizarea a inceput in comunism si din pacate e pe o panta ascendenta.Am precizat ca acest om nou e de fapt un om vechi(premergator comunistilor,fascistilor),nu m’am referit la acei oameni noi pe care au iesit in regimurile totalitare,ci la acei oameni conservatori,revoltati impotriva nefirescului si impotriva abrutizarii.Depersonalizarea individului are ca scop tocmai suprimarea spiritului critic…..suprimarea omului revoltat.Sunt de parere ca Maestrul Octavian Paler era un revoltat,deoarece critica vehement societatea in care traim,deteriorarea la care este supusa in permanent.In anul 2009 cati critici vehementi cunoastem??
Ai spus ca legile fundamentale duc la schimbarea scocietatii in functie de nevoiele ei la un mement dat….esti de acord cu hipercomplexitatea lumii in care traim?e normala aceasta hipercomplexitate,tinand seama ca imperiile complexe au cazut?fac aici referire la 2 imperii maya si roman.
Cat despre procente ….aici pot sa spun ca nu este nimic sigur…pentru ca,dupa cum bine spui,posibil sa existe si alte “ingrediente” de care noi nu tinem cont.
Camil,numai bine/
* Crearea
E o vorba de care imi aduce aminte articolul tau:Mai bine sa regreti ca ai facut ceva,decat sa regreti ca nu ai facut.Asa si este.Nu imi place sa ma intreb “ce ar fi fost daca…?”.Desi am facut-o de multe ori,cum cred ca am facut-o toti.
Cu cat riscul e mai mare,cu atat castigul sau satisfactia e mai mare.Daca tot ce facem ,facem pt ca asa e corect sau bine,unde mai e speranta,emotia,neprevazutul?
Domnule Catalin esti foarte categoric in afirmatii,spui raspicat ca, “creearea omului nou nu este o forma de depersonalizare”.Bine ,te cred ! Argumenteaza ! Spui ca depersonalizarea a inceput in comunism.
Nu cred,eu cred ca depersonalizarea a inceput cu mult mai mult timp in urma.Nu vreau sa fiu asa categoric,cum am vazut ca sunteti dvs.,dar ,dupa umila mea parere,depersonalizarea a inceput odata cu revolutia industriala.
Cred,totodata,ca omul de Neanderthal este omul nou,omul care,trecand la mersul biped, ne-a schimbat si noua ,celor de azi ,perspectiva.Glumesc! Ideea creearii “omului nou” , apare,sub diferite forme,in evolutia societatii umane .
Nu sustin ideea ca dl.Octavian Paler era un revoltat si va spun si de ce,pentru ca dl.Octavian Paler afirma “Ei bine,tin sa va asigur ca sunt un reactionar sincer. Mai mult :cred ca e singura mea calitate pe care o pot demonstra fara sa fac uz de nicio ipocrizie.
Va ziceam ca,de cand am imbatranit,nu prea mai am vanitati.Iata una pe care o am inca!Si sunt multumit ca o am.
……………………………………………………………………………………….
E drept ca sunt un “reactionar” moderat.
……………………………………………………………………………………….
“Reactionarul” din mine prinde glas,insa,in clipa in care imi reamintesc ce va spuneam:ca progresul tehnic si stiintific e insotit uneori (cum se intampla azi!) de un grav regres interior.” – Convorbiri cu Octavian Paler.
Tin sa va spun ca “reactionar” nu este sinonim cu “revoltat”.
Da, intr-adevar lumea in care traim e complexa,poate de aceea avem foarte mare nevoie de intelepti!De cat mai multi intelepti!
“Se pare ca totdeauna intelegem prea tarziu ce-ar fi de inteles.” Convorbiri cu Octavian Paler
Toate cele bune!