” – Asteptarile noastre te-au inaltat deasupra destinului tau. Am savarsit un exces, fara indoiala. Dar acest exces ne-a ajutat sa respiram mai usor aerul otravit de dogme si de frica. Te-am asezat pe un soclu, Galilei.

- Fara sa fiu intrebat daca tin sa devin statuie.

- Ai dreptate. Eu iti explic, insa, ce s-a intamplat. In clipa in care tu ai coborat de pe soclu pentru a ingenunchia in fata inchizitorilor ne-am simtit, cu totii, tradati.

- Am devenit detestabil.

- Ai devenit ca noi, Galilei. Temator, grijuliu cu viata ta, gata sa spui ce ti se cere sa spui. Chipul tau nu ne mai putea fi atragator, deoarece ne arata tot ceea ce, in sinea noastra, detestam in noi sau ne face sa ne simtim rusinati.

- […] V-ati asteptat sa dau mai mult decat sunt in stare sa dau. Si ati uitat esentialul. Ca viata e ultimul lucru pe care-l dai.

- De fapt, regretul celor care nu-ti iarta abjurarea e ca te-ai dovedit prea asemanator cu noi. Nu suntem niste eroi care n-au avut ocazia sa-si demonstreze eroismul. Suntem niste biete fiinte infricosate.[…] Ne-am amuzat vazand cum te joci cu focul. Ne-am simtit ocrotiti de inteligenta ta. Si cu atat mai greu ne-a fost sa te vedem, apoi, smerit, blestemandu-ti ereziile. Ne-am simtit nu numai dezamagiti, ci si mai vulnerabili, mai expusi pericolelor. Dupa abjurarea ta, suntem mai dezarmati, Galilei. Asta nu ti se iarta. Ca prin slabiciunea ta, ne-ai aratat slabiciunile noastre. Pana cand tu ai abjurat, am trait cu convingerea ca adevarul poate fi pus deasupra spaimelor noastre mici si meschine. Tu ne-ai luat aceasta frumoasa amagire.”

- Apararea lui Galilei, Octavian Paler 

Filed under: comentarii si citate