“4. Nu mai cred de mult ca e intamplatoare, si fara riscuri mari, aptitudinea noastra de a bagateliza orice, prin bascalie, de a nu lua nimic in serios. Nici, macar, nenorocirile. Nici fatalismul nostru nu e inocent. Nici felul in care ne-am “romantizat” istoria. Si, mai ales, nu e deloc inocenta funesta noastra capacitate de a transforma, cu “putin umor”, orice “tragedie” in “fleac”.

5. In fine, as vrea sa spun ca nu m-au mirat prea tare “topurile” din alte tari. S-au aratat, cumva, englezii mandri ca i-au dat lumii pe Newton sau pe Shakespeare? S-au aratat fericiti olandezii ca din randurile lor au iesit Rembrandt si Van Gogh? Nici vorba. In Anglia, creatorul lui “Hamlet” a ocupat, se pare, un loc modest. Pe primele locuri ale “marilor englezi” s-au clasat printesa Diana si fotbalistul Beckham. In Olanda, “cel mai mare olandez” a fost tot un fotbalist - Cruijff. Rembrandt are mai putini “fani”. De altfel, ca si la noi, cultura nu face “rating”.

Din acest punct de vedere nu suntem o tara “atipica”. Actuala criza a valorilor nu bantuie doar pe la noi. Ea e “globalizata”. Contributia noastra sta in formele “specifice”.

Dupa aceste “precizari”, ajung si la surprize.

1. Banuiam ca nu mai avem, azi, nici o identitate certa. Ca ne bataim intre ceea ce a fost, candva, “lumea lui Caragiale” (in care si canaliile erau simpatice!) si un amestec tulbure de Becali, OTV, Elena Udrea si Nicolaescu. Imi era din ce in ce mai clar ca demnitatea nationala nu mai inseamna nimic in Romania de azi, dincolo de demagogie, si ca e greu (daca nu cumva e imposibil) sa gasesti vreun reper, vreo valoare, vreo certitudine care sa nu fi fost compromise de asteptarile inselate din ultimii saisprezece ani. Ceea ce nu prevazusem e ca pe malurile Dambovitei, in 2006, insasi ideea de valoare e aruncata in “misto”, ca si nevoia de seriozitate e prilej de bascalie, ca nimic nu scapa placerii noastre de a pune peste orice, chiar si peste ceea ce s-ar cuveni sa ne dea insomnii, un gratar cu mititei. Daca m-a surprins doar partial sa-l vad pe Stefan cel Mare pus in cumpana cu Brancusi pentru a se vedea care dintre ei e “mai mare roman”, am fost, pur si simplu, nepregatit sa aflu, gratie TVR (de fapt, prin intermediul TVR), ca pe lista “marilor romani” le vom oferi strainilor sa aleaga pentru “topul mondial” valori ca (si citez cu omisiuni): Pasarica Gabriel, Daniel Poponete, Irinel Columbeanu, Gigi Becali, Catalin Croitoru, Andreea Banica, Gaitan Punguta Gabitu sau Gogea Mitu.

2. Am fost uimit, de asemenea, sa vad ca oameni foarte seriosi au putut lua in serios un “plebiscit” care mie (fiind prea retrograd, poate) mi-a stimulat alte reactii: rusine si disperare.”

Articol publicat in Cotidianul, 12 iunie 2006

Filed under: anunturi