“De la contradictia ca regretele iti permit sa te crezi mai bun decit esti, pana la convingerea ca toate nereusitele se explica prin faptul ca nu ti-ai utilizat cum se cuvine calitatile nu e decit un pas mic .Pe care eu l-am facut.Probabil inclusiv  de ideea ratarii  s-ar cuveni sa ne apropiem cu prudenta.La urma urmei,lumea e plina de ratati.Cati ar putea spune ca si-au vazut implinite toate  asteptarile? Poate e chiar o lipsa de modestie sa declari: sunt un ratat! Ca sa devii “ratat” trebuie sa fi avut niste visuri inalte,niste ambitii mari.Le-am avut? N-as putea sa jur.In schimb,acum,mi-ar fi mai usor,cred,sa vorbesc despre esecuri pe care altadata le-am ocolit sau le-am judecat superficial…”

Ne place oare sa vorbim despre esecurile noastre? Putem sa cantam din tot sufletul asa cum canta Edith Piaf : “Non,je ne regrette rien”…Putem fi sinceri intotdeauna sau “nu e deloc simplu sa-ti descarci sufletul cum ai rasturna un sac.E de ajuns sa-mi imaginez subconstientul meu ca o grota intunecoasa prin ungherele caruia isi tes panza paianjenii…

Sunt indoieli de care ma jenez si neputinte pe care as vrea sa nu le stiu…O pudoare egoista ,mai puternica decat dorinta de a fi sincer ,ma blocheaza…”(din Desrtul pentru totdeauna)

Gabriela