Accepta-te asa cum esti
“Cine se caută pe sine, găseşte lumea, cine caută lumea, se găseşte pe sine.” Un muzeu in labirint
Oricare ar fi modul de a te purta cu tine, asa te vei purta si cu ceilalti. Daca te urasti pe tine, ii vei uri si pe ceilalti. Iubire de sine ? Mereu ne gandim ca pentru a iubi avem nevoie de cineva. Ti s-a spus ca nu meriti nimic, ca nu esti ceea ce ar trebui sa fii si ai fost conditionat astfel. Simti ca sunt multi “ar trebui” atarnati deasupra capului tau si ca acesti “ar trebui” sunt aproape imposibil de infaptuit iar atunci cand nu reusesti s-o faci te simti vinovat. O ura adanca rasare din interiorul tau pentru tine. Cum ai putea sa-i iubesti pe altii ? Asa plin de ura, unde vei putea gasi iubire ? Prin urmare doar te prefaci. In sufletul tau nu iubesti pe nimeni - nu poti.
“Noi suntem ca un cântec, nu credeţi? Un cântec nu se poate cânta niciodată de la sfârşit spre început. Trebuie să-l cânţi totdeauna îndreptându-te spre sfârşit.”
Urmatorul pas este sa te accepti pe tine asa cum esti si sa fii doar tu insuti. Cand nu incerci sa fii altcineva esti pur si simplu relaxat si te simti in armonie pentru ca dispar conflictele interioare. In acea stare noua de inocenta vei simti compasiunea si iubirea de sine. Si abia apoi vei incepe sa-i accepti si pe ceilalti. Trandafirii infloresc atat de frumos pentru ca nu incearca sa devina lotusi. Iar lotusii sunt atat de minunati cand infloresc fiindca n-au auzit nicio legenda despre alta floare.
“Invatati sa lasati pe chipul vostru sa infloreasca un zambet. Este darul pe care-l oferiti aproapelui, este darul pe care-l oferiti intregului Univers!” Despre dragoste
Filed under: Uncategorized
In timpul adolescentei am plecat la o a dunare a tineretului la Traian(Onesti) si tema adunari a fost exact complexele,preotul care coordona adunarea ne-a zis ceva ce nu o sa uit niciodata “fiecare din noi e ca o piesa de puzzle ,indiferent de marimea sau locul ei in puzzle, piesa e unica si fara ea nu poate fi complet”.
Iris,
minunat moment! minunata amintire si uite cum se face ca a ramas intiparita in constiinta ta. Ma bucur tare mult. Are mai putina importanta pentru ceilalti dar eu cred ca Onestiul e un loc binecuvantat iar pentru mine e cu totul special
Parerea mea este ca nu e suficient sa te accepti, trebuie sa te iubesti si asta insemna: sa te cunosti , sa te accepti, sa descoperi acel lucru care te face unicat si apoi sa te iubesti pentru asta , abia atunci putem vorbi de increderea in sine si de capacitatea de a iubi pe alti.Dar noi am uitat sa fim individuali sau nu mai avem curajul,confundam conceptul de societate cu cel de a incerca sa fim toti la fel si atunci nu avem decat piese de puzzle ciopartite in incercarea de a fi identice.
Trebuie sa ne amintim cine suntem , sa ne amintim sa zimbim si sa ne bucuram de tot ce ne inconjoare pentru ca inca mai sunt multe lucruri minunate pe care pur si simplu nu vrem sa le vedem.
Hideti sa militam pentru zambet si toleranta!
Iris,
stralucesti !
Multumesc frumos pentru cuvintele frumoase , pe mine ma incurajeaza mult.
Iris,
da,
stralucesti !
Gandeste-te mereu la asta si ce “avere’ spirituala ai !
Nu ma joc cand fac afirmatii
sau negatii, dupa caz .
Bucura-te ! Esti un spirit sanatos si liber !
Eu la randul meu sunt fericita ca esti si aici