In legitima aparare (II)

() “Ma gandesc de cateva zile la invatamintele unui documentar vazut la Discovery. Arheologii de la Muzeul national din Cairo descoperisera ca mumia marelui Ramses era atacata de niste microorganisme care-l amenintau pe faraon cu o a doua moarte. Si au decis sa duca mumia la Paris, sa fie tratata intr-un laborator de specialitate. Pe aeroportul parizian, avionul a fost intampinat cu intregul protocol cuvenit sefilor de stat! Garda de onoare a defilat prin fata mumiei de-acum treizeci si trei de secole de parca sosise Bush! Cred ca niciodata n-am avut o imagine mai exacta a istoriei, ca joc hilar (sau criminal, uneori) de-a grandoarea pe un bulgare de noroi care se invarte in spatiu.

Si ce lectie limpede, de legitima aparare, pentru momentele de stres maxim cu care ne blagosloveste “prezentul” nostru, mic, provincial si promiscuu.

Din pacate, inutila. Numai sfintii si nebunii pot trai in ce timp vor

Imi amintesc cu melancolie de anii in care credeam ca timpul ii va cerne pe politicieni, ca vor fi din ce in ce mai rare canaliile si nulitatile. Ce optimist eram atunci! Nu-mi trecea prin minte ca “furtuna” din decembrie ‘89 n-a facut decat sa scoata din niste grajduri subterane, deasupra carora flutura tricolorul, tot ce istoria depusese la noi, si in noi, ca gunoaie reziduale. Vreau sa spun ca “scepticismul” care mi se reproseaza azi nu reprezinta o optiune, ci un esec care mi-a fost impus de o colcaiala politica unde nu gasesc nici un singur exemplu de politician capabil si dornic sa vada dincolo de buzunarele sale si de umbra sa. (…)

Speranta e, desigur, o arma pentru un popor obligat la legitima aparare. Cu o conditie, insa Ca ea sa nu fie folosita ca sedativ. Or, ma tem ca luciditatea e azi, la noi, un mare ghinion. Societatea romaneasca n-are nevoie, se pare, de sceptici si, cu atat mai putin, de disperati. Daca judec dupa reactii, romanii prefera falsi optimisti, smecheri sau colorati, care sa-i minta ca binele e fatal. Si ca e suficient sa-l astepte.”

Articol publicat in Cotidianul, 07 noiembrie 2005

Leave a Reply