Octavian Paler a scris “Un muzeu în labirint” şi după scurgerea a 19 ani, a schimbat titlul în “EUL DETESTABIL”. Toate autoportretele pictorilor pe care i-a studiat, privind în labirintul diversităţii figurilor marcante ale artei pe pânză, le-a concentrat într-un singur cuvânt: EU. Dar de ce l-a numit detestabil? Pentru că şi domnia sa avea un eu uriaş, era o figură prea-cunoscută, şi marcantă pentru cultura românească, părerea domniei sale era foarte apreciată, şi pe bună dreptate!

Dar niciodată nu şi-a pus cu adevărat problema că, vine o vreme, în viaţa unui om, când acest eu trebuie decojit şi aruncat de pe fiinţa spirituală, pentru a o lăsa pe aceasta din urmă să iasă la lumină în adevărata ei splendoare; nu ajunsese la momentul în care să simtă într-un mod dureros, acutizat, faptul că acest eu este motivul suferinţei create de o societate care îţi spulberă toate credinţele în valorile care, ţi-au dat dorinţa de a merge mai departe şi sensul vieţii.

Drumul eului spre stadiul final, acela de piesă de muzeu, obligatoriu trece prin labirint, prin experientele vieţii. Când, apropiindu-se de sfârşitul călătoriei, şi realizând că a venit timpul să scape de iluzia fiinţei sale, dar dându-şi seama că este un proces la fel de greu ca şi cel de formare a eului, Maestrul l-a numit DETESTABIL; fiindcă munceşti o viaţă pentru ceva, care în faţa morţii nu are absolut nici o valoare, şi pe care trebuie să îl arunci la gunoi înainte ca moartea să ţi-l arunce ea însăşi la groapă.

Este foarte important să se înţeleagă acest secret şi anume, că procesul creşterii fiinţei spirituale presupune ca, înainte de toate, omul să îşi cristalizeze egoul. Cine nu are un ego cristalizat, nu îl va putea abandona vreodată. Sună paradoxal, dar exact aşa stau lucrurile. Mai întâi trebuie să îţi cristalizezi egoul, iar apoi să-l abandonezi. Daca nu dispui de un ego cristalizat, nu ai ce să abandonezi.

Un om bogat poate renunţa la bogăţia sa, dar la ce ar putea renunţa omul sărac? Un mare savant poate renunţa la intelectul său, dar la ce ar putea renunţa omul mediocru? Un om al cunoaşterii, cum a fost şi marele Octavian Paler, poate renunţa la cunoaşterea sa, poate deveni ignorant, se poate smeri, dar la ce ar putea renunţa omul care nu înţelege nimic?

Socrate a fost îndreptăţit să spună: “Eu nu ştiu nimic”. De fapt, aceasta era etapa a doua. El ştia foarte multe lucruri, dar a realizat că toate aceste cunoştinţe nu îi folosesc la nimic. Un om ignorant, care nu a învăţat niciodată nimic, nu are dreptul să spună acelaşi lucru. Intelectul trebuie mai întâi antrenat; cunoaşterea trebuie dobândită. Egoul trebuie cristalizat. Aceasta este prima parte a vieţii. Abia după ce te îmbogăţeşti poţi renunţa la bogăţie. Diferenţa este foarte mare.  Ca să devii un individ trebuie mai întâi să îţi cristalizezi un ego, să devii un nume, nu doar un număr, să te desprinzi de conştiinţa de turmă, pentru că societatea nu este altceva decât o turmă. Ca să fii un un individ cu un ego cristalizat trebuie să fii puternic, să gândeşti cu capul tău, să fii tu însuţi, să fii un singuratic, nu să fii o oaie; ca să fii o oaie trebuie, mai întâi, să faci parte din turmă, zicea Einstein.

Egoul este primul pas către abandonarea de sine. Ştiu că sună paradoxal, căci veţi spune că abandonarea de sine presupune smerenie. Ei bine, nu! Mai întâi de toate presupune un ego. În caz contrar smerenia este falsă. Egoul trebuie să fie puternic şi ascuţit ca o sabie. În acest fel devii distinct, te deosebeşti de ceilalţi. Abia acum poţi renunţa la ego. Urmează etapa smereniei, dar aceasta are o altă calitate decât smerenia unui om sărac sau a unui om slab. Numai acum se poate vorbi de abandon. Şi abandonându-l, eul devine ceea ce era şi înainte – dar nu simţeai acest lucru cu toţi porii fiinţei tale – adică detestabil. Cu adevărat EUL devine DETESTABIL! dar nu înainte de a ajunge a fi un adevărat EU…

Filed under: Un muzeu in labirint