Noaptea Sfantului Bartolomeu
Posted on May 3rd, 2009 by Gabi
“In noaptea asta se intampla ceva,
pasarile nu se mai pot stapani
si spun rugaciuni
in timp ce vantul ascunde cutite stravezii prin copaci
si stelele au insomnii, palide toate de frica,
se intampla ceva,
e noaptea Sfantului Bartolomeu
si astept sa navaleasca vantul in casa,
sa ma omoare din pricina melancoliilor mele”
De multe ori melancoliile ne fac sufletul tandari, mai rau ca in masacrul din Noaptea Sfantului Bartolomeu. Sentimentele se latesc in amintiri ce vor sa ucida indoielile dar n-au suficient pentru speranta. E vremea sa lasam decriptarea starilor noastre si sa ne odihnim putin.
Filed under: poezii
Da, noaptea incepe la 22:00 ! Hristos a Inviat !
Poezia este mai “transparenta” decat comentariul. Maestrul…plangea, lasand sa-i ZBOARE ganduri “potolite”-n rugaciuni ! Sublime versuri ! Insomnii melancolice…printre ASTRII.
Dar…si comentariul..de ucenic, liber in gandire !
ADEVARAT A INVIAT !
Adevarat a Inviat, Cristian.
Cristian, Poezia Maestrului e TOTUL ! Si da, insomniile melancolice printre astrii l-au facut unic.
Eu am scrijelit doua, trei vorbe pentru cititori, din respect.
Multumesc frumos, Cristian !
Superbe versuri si rascolitoare.Sincera sa fiu melancolia inexces nu face bine suletului, care are nevoie de pace.
Elena,
ai dreptate, nu face bine, dar face parte din registrul emotional care ne ajuta sa ne cunoastem limitele.
Multumesc, Elena.