Solutia
“Cel putin daca i-as fi vazut fata, sa stiu cu cine am vorbit. Dar nu i-am vazut decat trupul acoperit de vipere dormind. Deodata, cum stam de vorba, l-am vazut stand in pat, pe acelasi pat unde s-a aflat padurarul si unde m-am visat pe mine… M-am apropiat in varful picioarelor, sa nu fac nici un zgomot, voiam sa-i vad ochii, sa-i fac un semn sa nu scoata nici un sunet pana voi pune un ceaun cu lapte la fiert, dar nu-i zaream fata din pricina mainilor care o acopereau. N-am mai facut nici o miscare si m-am rugat sa incremeneasca totul astfel, cand pe perete am vazut lucind niste lumini ciudate. In curte ardea un rug urias pe care vantul amestecat cu ploaie il atata, biciuind flacarile. Totul parea cufundat intr-un somn adanc, padurea, lumea, serpii, iar eu stateam nemiscat intre rug si serpii pe care nu voiam sa-i trezesc vorbind. De aceea am incercat sa adorm si eu, in picioare. Din cand in cand, ma trezeam. Serpii erau tot acolo, nemiscati, focul ardea in continuare, dimineata mirosea a cenusa si ma intrebam cat va dura astfel. Pe urma am adormit pentru mai multa vreme si cand m-am trezit serpii coborau, iar in pat nu mai era nimeni. Afara focul arsese ultimele lemne si ploua peste cenusa calda…
Oare visez ? Poate cel care ma intreba era o parte din mine si pana la urma serpii tot nu m-au crutat. Iar acum am nevoie de un nume nou pentru sperantele mele… Sau soarta mea e sa fiu urmarit de un rug ? Chiar daca nu ma aude nimeni, voi repeta ca rugul nu este o solutie. Nu este solutia. El n-are niciodata dreptate. Dar revad cabana, lumanarile si-l aud pe inchizitor : “Galilei, daca vei vorbi vei trezi serpii”. Intr-o napte, va adauga, desigur: “Galilei, daca vei gandi vei trezi serpii.” Apoi : “Galilei, daca vei simti vei trezi seprii”. Nimic nu-l dezvinovateste pana la capat pe cel ce a abjurat. In cele din urma, cineva va vorbi tare, iar serpii se vor trezi. Cel putin, prefer sa fiu eu acela care vorbeste si sa spun cu toata convingerea de care sunt in stare ca pamantul sa invarteste.
Cata vreme exista un singur om care spune adevarul, nu exista Inchzitie perfecta. Si chiar daca noptile m-au invins, acum nu mai pot sa despart adevarul de iubire. Ele n-au dreptate decat impreuna. Acum stiu.” ~Apararea lui Galilei
Filed under: comentarii si citate
Adevarul, adevarul. Ma intreb, in ultimul timp, care adevar? Cine detine adevarul? Cine sunt eu sa cred ca ceea ce sustin e adevarat? Nu sunt specialist dar am fost in ultimul an in sali de judecata. Am ramas foarte deziluzionata. Unde e adevarul? La judecator, la avocat, la parat sau la reclamant? Am catigat desi, dupa parerea mea, nu aveam dreptate si voiam sa pierd. Adevarul s-a plimbat pe undeva pe acolo printre judecatori, avocati si novici, ca mine. Si ma tot gandesc daca mai merita sa-l caut vreodata , in orice situatie.Poate ca are forma unui fulg de papadie, sau a unui fluture, sau e doar o iluzie… Adevarul tau, Catalin, parerea mea, e in sensibilitatea cu care-ti alegi fragmentele, imaginile si muzica. Si iti multumesc pentru efortul pe care-l faci pentru noi.
Cred ca sunt putine locurile in care gasesti adevarul in stare pura, dar in acele sali aproape ca nu-l gasesti nici macar in stare impura pt ca, vb aia, justitia e oarba si chiar de multe ori e oarba. Sunt o gramada de filme care subliniaza subrezimea justitiei, si ar fi fost bine sa ramana doar o realitate a filmelor.
Adevarul exista atata timp cat exista sinceritate; cel mai bun exemplu a fost chiar maestrul Paler care era sincer si exprima adevarurile pe care multi nu le vedeau, printre care ma numar si eu. Exclud ultima varianta… adevarul=o iluzie, mai degraba un fulg de papadie. De ce un fulg? pentru ca “Adevarul si iubirea au dreptate doar impreuna”. Adevarul duce la iubire, iar iubirea la adevar, nu au cum sa se excluda, asta o stim din ceea ce ne-a invatat Octavian Paler cat si din cele invatate din viata.
Octavian Paler — Solutia…
“Cel putin daca i-as fi vazut fata, sa stiu cu cine am vorbit. Dar nu i-am vazut decat trupul acoperit de vipere dormind. Deodata, cum stam de vorba, l-am vazut stand in pat, pe acelasi pat unde s-a aflat padurarul si unde m-am visat pe mine… M-a…
frumos..