Trei vieţi
Ziceam, în „Deşertul pentru totdeauna”, că un om are – cum au observat şi alţii – trei vieţi relativ distincte. Una publică. Una particulară. Şi una secretă. Singura în care nu se poate minţi, întrucât nu are niciun control asupra ei.
În „viaţa publică” am, ca bătrân, o singura mare problemă. Mă întreb, fără să pot da un răspuns precis, cât de reală e impresia că tinerii ne privesc cu ochi răi, poate chiar cu ură, pe cei care nu mai putem conta pe prea mult nisip în clepsidră. Sincer să fiu, îmi explic parţial această antipatie. Înteleg că irităm, mai ales când vrem să dăm sfaturi. E o experienţă neplăcută şi penibilă, de care au avut parte, probabil, bătrânii din toate timpurile. Dificultăţile mele în înţelegerea deplină a acestui fenomen provin din faptul că – datorită istoriei – nu pot să pun semn de egalitate între ceea ce am trăit eu, ca adolescent, şi ceea ce trăiesc adolescenţii de azi. Am încercat să explic asta în „Autoportret”.
Calomnii mitologice – Despre bătrâneţe
Filed under: comentarii si citate
Este mult adevăr în spusele lui Paler. Fiecare generație trăiește în cu totul alt timp, iar decalajul între generații e dat de această evoluție a sa, a timpului, a tehnologiilor. Dar, eu mai cred ceva, că e vorba și de o anumită cultură a omului, în general, iar azi tinerii, îmi pare că sunt puțin dezorientați, nu mai au repere, valori la care să se raporteze. Sfaturile își au rostul lor, dar le poți afla și singur, descoperindu-le în cărțile scrise de cei ce-au fost… Și mie îmi displace să dau sfaturi, dar uneori le dau. Nu știu, e și o chestie legată, poate, de profesie. Însă așa învățăm, împărtășindu-ne, unii altora, idei, gânduri… Important este să știi să asculți, să înveți să asculți, iar eu, în discuțiile avute cu studenții, cu elevii,nu încetez să-i ascult, să învăț de la ei.
Intr-adevar, sa stii sa asculti e o adevarata virtute! iar de invatat, indiferent cat am fi de batrani, de la toti avem de invatat cate ceva, incepand de la cel mic, la cel mare, si de la cei de cea mai frageda varsta, pana la cei mai batrani; in clipa cand nu mai vedem ce am putea invata de la cei mici, sau mai “mici” ca noi, atunci am si murit, atunci cadem intr-un abis de mandrie, aducatoare de moarte; si nu de moartea ce ne viaza, ci de cealalta…