O “cetate” puternica ar trebui, cred , sa aiba cat mai multi, si mai buni, ganditori care sa se dedice exclusiv cetatii.  Oare de ce le este teama conducatorilor de cei ce gandesc ? De ce doresc sa fie cat mai putini ? Astazi am ales un nou fragment din “Polemici cordiale” cu gandul ca pot exista cat mai multe cetati mari :

“ Puteam sa va ucid pe toti fara nici o explicatie. Nici macar n-as avea nevoie sa zic :”Omorati-i !”. Ar fi de ajuns sa arat cu degetul pe cei care urmeaza sa fie injunghiati. Dar am vrut sa fac ceva pentru voi si de aceea renunt de bunavoie la privilegiul zeilor de a fi muti, sa va spun de ce va omor.

Ei bine, va dau o sansa rara. Aceea de a muri nevinovati. In felul acesta, va feresc de primejdia de a gresi. Daca v-as lasa in viata, cine stie ce vini grave ar apasa la sfarsit pe capetele voastre. Nu e mai bine sa va scap ? Ar trebui chiar sa-mi multumiti pentru ca va dau aceasta sansa, dar m-am invatat cu nerecunostinta.

Si pe urma chiar faptul ca va socotiti nevinovati arata ca purtati in voi samanta raului, ca ganditi. Or, gandind, nu ma veti considera niciodata un zeu adevarat, chiar daca va veti pleca in fata mea si-mi veti aduce, ca si altii, ofrande. Veti recunoaste doar de teama ca sunt zeu. Si, intr-o zi, ati putea deveni judecatorii mei. Trebuie sa fiu, prin urmare, prevazator, sa va ucid eu, inainte de a ma putea judeca voi, sa-i inlatur pe toti cei care, intr-o zi, m-ar putea judeca. Nu e firesc sa ma apar ? Voi fi in siguranta abia atunci cand tribunalul in care as putea fi tarat va fi gol.

De fapt, asta fac de cand am reusit sa-l inlatur pe Britannicus de la tronul lui Claudiu, dar voi n-ati priceput. Ii caut pe cei care mai gandesc. Cu cat ucid mai multi, cu atat scade numarul celor care m-ar putea judeca. Vreau sa-mi ucid judecatorii acum, cata vreme se afla in puterea mea. Mai tarziu, daca as fi tarat in fata lor, ar trebui sa plec capul sau sa-mi deschid venele ca Seneca. Ei, nu. Nu sunt dispus la una ca asta. Ce fel de zeu as mai fi eu atunci ? N-am devenit zeu pentru a ma retrage in Olimp. Am ramas pe pamant, sa domnesc peste muritori si chiar sa-i ajut sa moara mai repede.

Ca sa nu mai spun ca nu mi-a placut nici altceva. Cei care gandesc isi ingaduie sa judece ei insisi ce e bine si ce e rau, or, asta numai destinul si cu mine stim. De ce v-ati amestecat in lucruri care nu sunt de nasul vostru ? Voi singuri m-ati silit sa va dau pe mana garzii pretoriene. Si o fac fara remuscari pentru ca, declarandu-ma zeu, m-am scutit de problemele de constiinta. Zeii ucid fara sa fie datori sa-si motiveze crimele. Asta e treaba celor care scapa neomorati. ” ~ Polemici cordiale

Filed under: comentarii si citate