Reactionarul.II

Tin sa va asigur ca sunt un reactionar sincer. Mai mult: cred ca e singura mea calitate pe care o pot demonstra fara sa fac uz de nicio ipocrizie.

Va ziceam ca, de cand am imbatranit, nu prea mai am vanitati. Iata una pe care o am inca! Si sunt multumit ca o am. Imi e de mare ajutor intr-o lume pe care o inteleg din ce in ce mai putin; iar ceea ce inteleg nu-mi place. Imi permite sa spun: lumea a innebunit sau se indreapta, din inconstienta, spre o sinucidere “globala”.

E drept ca sunt un “reactionar” moderat. Eu nu detest progresul. Eu nu detest progresul. Nici nu-l neg. N-as vorbi ca Ernesto Sabato despre “marea iluzie a progresului”. Va pot garanta ca nu m-as duce cu caruta la Paris. Prefer trenul sau avionul. Si, cum nu simt nici cea mai vaga atractie pentru sfintenie, nu m-as putea retrage  nici pentru o jumatate de zi intr-o pestera. Departe de lumea civilizata, mi-ar fi dor pana si de filmele americane cu Sylvester Stallone. Recunosc ceva si mai rusinos. N-as mai putea locui intr-un sat. M-ar apasa linistea. Ca fost “barbar” sunt iremediabil compromis. Ma aflu in “Roma” de prea multa vreme, ca sa nufi fost corupt. Nu mai am instinctele care ma ajutau sa merg, linistit, noaptea, prin padure. Nici in “parcurile” din Bucuresti nu m-as aventura acum noaptea.

“Reactionarul” din mine prinde glas, insa, in clipa in care imi reamintesc ce va spuneam: ca progresul tehnic si stiintific e insotit uneori (cum se intampla azi!) de un grav regres interior.“~ Convorbiri cu Octavian Paler

PS: Precum ati observat am avut in ultima luna diferite probleme tehnice. Ne cerem scuze ca nu am reusit sa le remediam mai repede. Speram ca aceste probleme sa se fi rezolvat si sa nu reapara. Toate cele bune. :)

One Response to “Reactionarul.II”

  1. Va multumesc ca existati! Am crezut ca site-ul nu mai exista si am zis: Gata! S-a dus si ultima farama de cultura in tara asta!

Leave a Reply