Iubire si naivitate

“Caut mereu un drum intre naivitatea de a iubi totul si nenorocirea de a nu iubi nimic.” - Polemici cordiale

Mai stim, oare, sa iubim naiv, inocent, sa oferim totul in dragostea noastra sau suntem mereu macinati de constrangeri si resentimente?  Si daca iubim inca, naivi, ce sa iubim ? Putem iubi lumea, putem iubi clipa, pe cei de langa noi , putem iubi totul.

Dar placerea de a oferi dragoste, implica riscul de a fi raniti, de a ni se raspunde cu ura … neintelegerea celor din jur ne poate face sa nu mai iubim nimic … dar, pana la urma, iubirea fie ea si pentru o clipa merita toate aceste riscuri ale esecului. Caci, cautand mereu o cale de mijloc, intre a iubi “nebuneste” si a nu fi ranit, nu vom reusi sa iubim nimic cu adevarat.

2 Responses to “Iubire si naivitate”

  1. Adela, intr-adevar, nenorocire e aceea de a nu iubi nimic, iar Marele Om este un apologet stralucit al iubirii.
    Daca n-ai incredere in incognoscibil, cum poti sa spui ca trandafirul e frumos ?

  2. Fiecare om iubeste ceva. Chiar si pe el insusi. Si tot iubire este. Cei mai mari lasi sunt cei care nu recunosc acest lucru, ca iubirea are radacini puternice in propria lor fiinta.

Leave a Reply